ICCJ. Decizia nr. 4042/2004. Penal. Art.174,175 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4042/2004
Dosar nr. 3789/2004
Şedinţa publică din 3 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Neamţ, prin sentinţa penală nr. 207 din 12 decembrie 2003 l-a condamnat pe inculpatul U.B. la 12 ani închisoare şi la 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a prelungit arestarea preventivă a inculpatului cu 60 zile, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus arestul preventiv executat de la 15 aprilie 2003 la 12 decembrie 2003.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile L.P. 50.000.000 lei daune materiale şi o prestaţie lunară de întreţinere de 1.600.000 lei, pentru cei trei copii minori ai victimei cu începere de la data săvârşirii infracţiunii şi până la majoratul copiilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul U.B. a lucrat ca body-guard la Hotelul C. din Piatra Neamţ, fără contract de muncă aflându-se în perioada de probă.
Acesta începea programul la ora 12,00, şi până la ora 20,00, stătea în holul hotelului pentru a selecta clienţii, iar după ora 2,00, urca în barul situat la etajul 12, pentru a asigura buna desfăşurare a programului.
În noaptea de 12 aprilie 2003, în hotel a intrat victima L.M., care a urcat la etajul 12, în bar. Aici a consumat băuturi alcoolice, comandând 6 sticle cu vin de 3/4 litri. Până în jurul orei 3,00, victima a stat la masă cu nişte prieteni, fără a face scandal, dar, după această oră, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice a început să spargă pahare de pe masă. Victima l-a ameninţat pe martorul C.C., cu care stătea la masă şi, deşi acesta a început să-l liniştească nu a reuşit. În tot acest timp victima L.M. l-a chemat la masa sa, în mai multe rânduri pe inculpatul U.B., întrebându-l, de fiecare dată de unde este, de când lucrează ca bady-guard, în ce zodie este născut. I-a cerut acestuia să-i aducă vin şi apă minerală şi să pună muzică. Inculpatul i-a adus comanda şi i-a răspuns, liniştit la întrebări. Văzând că victima are un comportament necorespunzător şi continuă să-l ameninţe pe martorul C.C. a părăsit barul, fiind ajutat de barmanul de serviciu să iasă pe o scară laterală.
La un moment dat victima, hotărându-se să plece s-a îndreptat spre lift. Inculpatul a condus-o până la lift şi aici, pe neprevăzute victima i-a aplicat o lovitură în zona capului, peste ureche. Inculpatul a încercat să se retragă către bar, însă a fost ajuns din urmă de către victimă şi s-au încăierat, căzând la sol, răsturnând aparatura tehnică. Victima a scos o seringă din buzunar, pe care i-o arătase mai devreme inculpatului. După ce s-au lovit reciproc victima a căzut cu faţa în jos şi atunci inculpatul i-a aplicat, cu un cuţit tip „fluture" mai multe lovituri în zona capului.
După ce a văzut că victima nu mai opune rezistenţă inculpatul a plecat din hotel la domiciliu. După 3 zile s-a predat procurorului, declarând că a stat ascuns de teama prietenilor victimei.
Victima a fost transportată la spital unde a decedat.
Cuţitul cu care inculpatul a aplicat loviturile nu a fost găsit, inculpatul arătând că l-a aruncat în râul Bistriţa, imediat după comiterea faptei.
Din raportul medico-legal de necropsie, efectuat de S.M.L. Piatra Neamţ reiese că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic, urmare a unui hemotorace bilateral, survenit în cadrul unui politraumatism toracic cu multiple plăgi înjunghiate. Cinci dintre lovituri au fost penetrante, iar 3 cu intersectare şi de ţesut pulmonar, fiind sigur şi direct mortale, victima avea în sânge o alcoolemie de 1,10 gr %o.
Audiat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti inculpatul U.B. a recunoscut comiterea infracţiunii arătând că victima a avut faţă de el o atitudine şicanatoare, i-a arătat o seringă, despre care a spus că este infectată cu HIV şi a îndreptat-o spre el, a fost lovit de acesta în zona capului iar în timpul altercaţiei fizice l-a strâns cu mâinile de gât şi a scos seringa, în momentul în care inculpatul a aplicat loviturile cu cuţitul, pentru a se apăra şi a scăpa din strânsoare victima se afla deasupra sa, astfel încât loviturile cu cuţitul au fost date de jos în sus.
A invocat comiterea faptei în stare de legitimă apărare, fiind nevoit să reacţioneze astfel pentru a-şi salva viaţa.
A fost de acord să achite, în totalitate pretenţiile civile solicitate de partea civilă, în cazul în care va fi găsit vinovat.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, care a cerut desfiinţarea sentinţei deoarece în mod greşit tribunalul l-a condamnat, în loc să reţină în favoarea lui dispoziţiile art. 44 alin. (2) C. pen. şi să-l achite în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen.
În subsidiar a criticat sentinţa ca netemeinică, susţinând că pedeapsa aplicată este prea severă mai ales că în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen., se putea coborî până la pedeapsa de 5 ani.
Prin Decizia nr. 172 din 1 iunie 2004, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Bacău, apelul a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a atacat-o cu recurs. A reiterat motivele din apel, a cerut să fie achitat deoarece a săvârşit fapta aflându-se în legitimă apărare. În subsidiar a cerut redozarea pedepsei.
Recursul este fondat.
Din cuprinsul probelor şi actelor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă şi au dat faptei săvârşite de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
Apărarea inculpatului în sensul că a săvârşit fapta în condiţiile legitimei apărări a fost înlăturată motivat. Astfel în raport de declaraţiile martorilor T.D., O.A.C. şi mai ales M.A.N., care a declarat că a observat desfăşurarea scandalului de la început până la sfârşit s-a reţinut corect că victima şi inculpatul s-au luat la bătaie, victima s-a năpustit peste inculpat, cei doi s-au rostogolit pe jos, aflându-se pe rând când unul când celălalt la podea.
Din procesul verbal de cercetare a locului faptei rezultă că seringa găsită nu avea ac şi nu era încărcată. Potrivit actelor medico-legale, victima a fost lovită în timp ce era căzută cu faţa în jos inculpatul aplicând loviturile cu cuţitul ţinut în mâna dreaptă din apoi înainte.
Prin adresa nr. 996 din 18 august 2003, a serviciului de Medicină Legală Neamţ este înlăturată apărarea inculpatului în sensul că a aplicat loviturile în timp ce se afla cazat cu faţa în sus, iar victima se afla deasupra sa. Inculpatul a lovit de 15 ori din care 5 lovituri au penetrat toracele, ori medicul legist răspunzând la întrebările instanţei a arătat că nici numeric şi nici ca intensitate, nu puteau fi înregistrate atâtea leziuni în poziţia arătată de inculpat.
Cel de al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este întemeiat şi urmează a fi admis.
La individualizarea pedepsei instanţele nu au acordat semnificaţia cuvenită împrejurărilor în care fapta a fost săvârşită şi care atenuează răspunderea penală punând pe acelaşi plan pericolul social al faptei, persoana infractorului fiind precumpănitoare în procesul de individualizare.
Gradul de pericol social al faptei ca dealtfel şi al persoanei făptuitorului sunt lovituri deosebit de importante pentru individualizarea pedepsei.
Gradul de pericol social al faptei trebuie determinat prin examinarea în concret a modului în care s-a realizat fapta şi a stărilor, situaţiilor şi împrejurărilor care sunt de natură să o particularizeze.
În condiţiile în care potrivit probelor administrate, fapta se situează la limita dintre infracţiune (faptă prevăzută de legea penală, care prezintă pericol şi este săvârşită cu vinovăţie) şi fapta săvârşită în condiţiile legitimei apărări, cauză care înlătură caracterul penal al faptei reţinând circumstanţa legală a scuzei provocării, se impunea o reducere substanţială a pedepsei.
Instanţa a procedat la reducerea formală a pedepsei având în vedere antecedentele inculpatului. Şi sub acest aspect este de observat că inculpatul a săvârşit infracţiunile de viol şi tâlhărie în timpul cât era minor, iar pe de altă parte că din actele medico-legale, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, rezultă că are în antecedente internare pentru meningo-encefalită, prezintă tulburări de personalitate de tip bordeline.
Antecedentele penale nu au nici o legătură cu fapta săvârşită şi nu evidenţiază o preocupare sau disponibilitate de a săvârşi infracţiuni. Inculpatul a săvârşit infracţiunea aflat sub stăpânirea unei puternice emoţii determinate de o provocare din partea victimei, produsă atât prin violenţe cât şi prin atingerea gravă a demnităţii, batjocorându-l.
Aşa fiind, Curtea urmează să caseze cele două hotărâri şi rejudecând, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen., la 9 ani.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor vor fi menţinute.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv executat de la 15 aprilie 2003 la 3 august 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul U.B., împotriva deciziei penale nr. 172 din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 207 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Neamţ şi, rejudecând în fond: reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 12 ani închisoare la 9 ani închisoare, în baza art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive al inculpatului de la 15 aprilie 2003, la 3 august 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4041/2004. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4044/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
