ICCJ. Decizia nr. 4046/2004. Penal. Art.20, 174, 176 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4046/2004

Dosar nr. 3552/2004

Şedinţa publică din 3 august 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 116 din 4 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 7168/P/2003, inculpatul L.I. zis I. a fost condamnat la:

- 8 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus detenţia acestuia cu începere de la 9 iunie 2003 la zi.

S-a dispus restituirea către partea vătămată M.A. a unei furci.

A fost obligat inculpatul la plata a 6.020.581 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, plus dobânzile legale aferente.

A mai fost obligat inculpatul la plata a 4.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În după amiaza zilei de 8 iunie 2003, partea vătămată M.A., în vârstă de 58 ani, a consumat băuturi alcoolice în compania martorului L.C.V. în incinta barului AF M. din comuna Murgaşi.

În jurul orei 21,00, partea vătămată a plecat din local, spunându-le celor rămaşi în acesta că în acea noapte este de serviciu ca paznic obştesc.

După plecarea părţii vătămate, în local a venit inculpatul L.I.I., care a comandat băuturi alcoolice.

Ulterior, martorul M.M., administratorul barului, i-a anunţat pe consumatori că trebuie să închidă, deoarece localul are program doar până la orele 22,00, situaţie în care inculpatul şi martorul L.C.V., care erau prieteni şi rude îndepărtate, au plecat împreună spre casă.

Deplasându-se pe uliţa principală a localităţii, cei doi s-au întâlnit cu partea vătămată M.A. şi, pe fondul unei duşmănii mai vechi şi a consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a început să o insulte pe aceasta, spunându-i totodată că o aştepta de mult.

Mai înainte ca partea vătămată să realizeze agresivitatea deosebită a inculpatului, acesta s-a repezit la ea, doborând-o într-o baltă cu noroi.

După aceasta, inculpatul a scos un cuţit şi a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri atât cu lama cuţitului (plăgi înjunghiate hemitorace drept şi coapsă stânga), cât şi cu plăselele (plagă contuză parietal dreapta).

Deoarece inculpatul, suit pe partea vătămată, continua să o lovească cu cuţitul pe aceasta, iar intervenţiile verbale ale martorului L.C.V. nu au fost de nici un folos, partea vătămată a încercat să se apere cu o furchiţă pe care o avea asupra sa şi, după câteva lovituri nereuşite, a aplicat o lovitură puternică peste braţul drept al inculpatului, în care acesta ţinea cuţitul.

Mai mult chiar, în apărarea părţii vătămate a intervenit şi câinele acesteia.

După ce a scăpat de agresiunea inculpatului, partea vătămată s-a deplasat cu greutate la martorul M.M., care a anunţat salvarea, astfel că aceasta a fost internată la spital în perioada 9-18 iunie 2003 cu diagnosticul „plagă înjunghiată penetrantă interscapularvertebrală dreapta, plagă înjunghiată nepenetrantă scapulară stânga, plagă contuză parietală dreapta, echimoză întinsă latero toracică stânga, plagă înjunghiată faţă medială coasta stângă".

Din actul medico-legal menţionat rezultă că leziunile prezentate de partea vătămată s-au putut produce cu un obiect tăietor-înţepător (posibil cuţit), loviturile au putut fi aplicate din faţă-spate, lateral şi stânga-dreapta, iar leziunile au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii şi au pus în primejdie viaţa acesteia.

S-a mai reţinut că prin sentinţa penală nr. 47 din 22 martie 1995 a Tribunalului Dolj inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., începând executarea acestei pedepse la 18 aprilie 1994 şi fiind liberat condiţionat la 8 mai 1998.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul L.I., care a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, întrucât a acţionat în legitimă apărare, pentru a înlătura atacul îndreptat împotriva sa de partea vătămată, care a atacat-o cu o furchiţă, punându-i în pericol viaţa.

În subsidiar, a solicitat ca în favoarea sa să se reţină circumstanţa atenuantă legală a provocării, cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Prin Decizia penală nr. 250 din 24 mai 2004, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Craiova apelul a fost respins ca nefondat.

Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a atacat-o cu recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

A cerut casarea deciziei şi sentinţei şi achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi art. 44 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă şi pe baza acesteia vinovăţia inculpatului, iar pedeapsa aplicată a fost invidualizată ţinându-se seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Potrivit art. 44 C. pen., „nu constituie infracţiune fapta prevăzută de lege săvârşită în legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc".

Prima instanţă a motivat amplu de ce nu poate fi reţinută în cauză legitima apărare. Astfel, aşa cum a declarat martorul L.C.V. acesta l-a însoţit pe inculpat în drumul spre casă şi atunci când s-au întâlnit cu partea vătămată inculpatul şi-a adus aminte că în urmă cu câtva timp partea vătămată l-a bătut. Martorul a făcut precizarea că l-a auzit pe inculpat spunând „de când te aşteptam eu pe tine" după care s-a repezit înspre partea vătămată, l-a lovit şi amândoi au căzut la pământ. A mai arătat martorul că a auzit pe partea vătămată strigând la inculpat, că după ce cei doi s-au lovit, partea vătămată a rămas întinsă pe pământ iar inculpatul s-a ridicat şi a plecat.

Rezultă din declaraţia martorului care se coroborează şi cu declaraţia părţii vătămate că atacul a fost declanşat de inculpat, iar partea vătămată lovită a fost nevoită să se apere.

În fine, este de observat că după ce a realizat gravitatea faptei săvârşite, inculpatul i-a cerut a doua zi dimineaţă să declare la organele de poliţie că partea vătămată a sărit la el cu furca şi l-a lovit de mai multe ori, iar inculpatul nu a făcut altceva decât să se apere.

Aşa fiind, se constată că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) din acelaşi cod, se va deduce din pedeapsă arestul preventiv executat de la 9 iunie 2003 la 3 august 2004.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 250 din 24 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 9 iunie 2003, la 3 august 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 august 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4046/2004. Penal. Art.20, 174, 176 c.pen. Recurs