ICCJ. Decizia nr. 4045/2004. Penal. Art.20, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4045/2004
Dosar nr. 3509/2004
Şedinţa publică din 3 august 2004
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 16 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 2447/P/2003, Tribunalul Galaţi, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpatul C.I., din art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 şi lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată la zi reţinerea şi arestarea preventivă începând de la 20 august 2003 şi a fost menţinută arestarea preventivă conform art. 350 C. proc. pen.
A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea vătămată P.P. dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 10 milioane lei reprezentând daune materiale şi 25 milioane lei, reprezentând daune morale.
Inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 18.725.539 lei plus dobânda legală până la achitarea sumei, către partea civilă Spitalul Judeţean Sf. Apostol Andrei din Galaţi, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate P.P.
În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că, în seara zilei de 9 iulie 2003, inculpatul C.I., în urma unei discuţii contradictorii cu partea vătămată P.P., a lovit-o cu o furcă în zona capului, lovitură în urma căreia aceasta a căzut în şanţ. În continuare, inculpatul i-a mai aplicat două lovituri cu furca peste corp.
Ulterior, inculpatul s-a urcat în căruţă şi împreună cu martorul I.S. au plecat spre câmp unde executau serviciul de pază.
Cu ajutorul martorilor H.D., S.G. şi M.I., partea vătămată a fost transportată la o fântână din apropiere unde s-a spălat pe faţă, de sânge, fiind însoţită acasă de H.D. Ulterior, partea vătămată a fost internată la Spitalul Judeţean Sf. Apostol Andrei din Galaţi, unde i s-au acordat îngrijirile medicale corespunzătoare. P.P. a suferit o fractură cu înfundare parieto-occipitală dreaptă şi, ca urmare a tratamentului operator, o pierdere de substanţă osoasă post exchilactică de necesitate de formă triunghiulară cu latura de 3,5 cm, ce constituie o infirmitate permanentă.
Instanţa a înlăturat apărarea inculpatului referitoare la existenţa unei stări de provocare din partea victimei stabilind pe baza declaraţiilor martorilor că la ieşirea din bar partea vătămată nu avea asupra sa nici o sticlă sau vreun ciob de sticlă cu care să-l fi atacat pe inculpat.
Prin Decizia penală nr. 272/ A din 24 mai 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de inculpat, menţinând arestarea preventivă a acestuia şi computând în continuare detenţia.
Curtea de Apel a reţinut că instanţa de fond a încadrat corect fapta săvârşită de inculpat şi a individualizat corect pedeapsa având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar prevederile art. 73 lit. b) C. pen., nu se justifică în raport cu probele administrate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpatul, fiecare invocând aceleaşi motive susţinute în apel, şi anume, cu privire la recursul Parchetului, schimbarea nejustificată a încadrării juridice a faptei şi greşita individualizare a pedepsei în raport cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (cazurile prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.), iar în recursul inculpatului, neaplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi individualizarea greşită a pedepsei aplicate (cazurile prevăzute de art. art. 3859 pct. 171 şi 14 C. proc. pen.).
Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele invocate, constată că recursul declarat de parchet este întemeiat, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Ambele instanţe au dat o greşită încadrare juridică faptei, considerând că inculpatul a săvârşit infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., deşi acesta a comis infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., încadrare corect reţinută prin rechizitor.
Astfel, prima instanţă a justificat aplicarea art. 334 C. proc. pen. şi schimbarea încadrării juridice a faptei pe următoarele împrejurări:
cele 3 lovituri aplicate victimei nu au vizat numai zona capului, cum s-a reţinut prin rechizitor, ci zona capului, a umărului şi a piciorului stâng;
inculpatul nu a înţepat victima cu furca, ci a lovit-o cu latul furcii;
intensitatea loviturilor a fost mai redusă:
lovitura aplicată în cap nu a pus în primejdie viaţa victimei.
Înalta Curte constată că, din modalitatea în care a acţionat inculpatul (care a lovit victima, cu partea metalică a unei furci), într-o zonă vitală (zona capului), de mai multe ori, cu intensitate, rezultă, în mod evident, intenţia acestuia de a ucide victima, neavând nici o relevanţă împrejurarea că inculpatul nu a folosit partea înţepătoare a furcii, ori că nu toate loviturile au nimerit în capul victimei. Înalta Curte observă că prima lovitură aplicată a fost în cap, după care victima căzând în şanţ, inculpatul, datorită întunericului şi noii poziţii a victimei, nu a mai avut posibilitatea să selecteze partea corpului pe care să o lovească. Aceste împrejurări nu sunt, însă, de natură a aprecia că inculpatul nu a intenţionat să ucidă victima, ci doar să o vatăme corporal, astfel cum, eronat, au considerat cele două instanţe. Totodată, intensitatea loviturilor a fost mare, inculpatul rămânând cu o infirmitate permanentă, iar constatarea medicilor referitoare la faptul că viaţa victimei nu ar fi fost pusă în pericol nu este relevantă cât timp intenţia criminală manifestată de inculpat rezultă cu claritate.
În consecinţă, reţinând că fapta inculpatului constituie infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., iar nu aceea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de parchet, va casa ambele hotărâri atacate şi, rejudecând, va schimba încadrarea juridică a faptei, conform art. 334 C. proc. pen., în această infracţiune, aplicându-i inculpatului pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Referitor la recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că este nefondat sub ambele aspecte, reţinând că aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., nu este incidentă în cauză, fapta nefiind comisă de inculpat în stare de provocare determinată de victimă.
Referitor la individualizarea pedepsei, aceasta a fost necorespunzătoare, însă în raport, doar, cu încadrarea juridică greşită a faptei făcută de instanţe, modificarea pedepsei urmând a se face, aşa cum s-a arătat, prin admiterea recursului declarat de parchet.
Pentru aceste motive, recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsă durata arestării preventive începând de la 20 august 2003 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 272/ A din 10 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul C.I.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 14 din 16 ianuarie 2004 a Tribunalului Galaţi cu privire la greşita încadrare juridică a faptei şi la pedeapsă şi, rejudecând în fond:
Conform at.334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 20 august 2003 la 3 august 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4044/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4046/2004. Penal. Art.20, 174, 176 c.pen.... → |
|---|
