ICCJ. Decizia nr. 4091/2004. Penal. Art.211.alin2c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4091/2004
Dosar nr. 3672/2004
Şedinţa publică din 10 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 132 din 4 martie 2004 a condamnat pe inculpaţii:
- H.C.M. şi
- S.F.
la pedepse de 4 ani şi 6 luni închisoare, primul şi 4 ani închisoare cel de al doilea, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) din acelaşi cod.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor arestul preventiv executat de la 8 noiembrie 2003 la pronunţare şi în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest.
A constatat că prejudiciul a fost reparat prin restituire şi că partea civilă N.D.I. a renunţat la acţiunea civilă formulată în procesul penal.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpaţi suma de 1.500.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ziua de 7 noiembrie 2003, după ce a încasat salariul şi bonurile valorice, partea vătămată N.D.I. s-a deplasat la barul S.C. T.A.C. S.R.L. din Râşnov unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu un coleg de serviciu, iar după plecarea acestuia împreună cu inculpaţii H.C.M. şi S.F. care s-au aşezat la masa părţii vătămate. La plecarea din local, în jurul orelor 2,30, cei trei au mers un timp împreună după care s-au despărţit.
Inculpatul H.C.M. a luat hotărârea să urmărească partea vătămată pentru ca profitând de întuneric să-i sustragă banii şi bonurile valorice. Ajungând-o din urmă inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cerând să scoată tot ce are în buzunare, iar partea vătămată a refuzat şi a încercat să fugă înspre poarta casei sale aflată la câţiva metri. În acest moment a intervenit inculpatul S.F. care a imobilizat-o pe partea vătămată şi împreună cu inculpatul H.C.M. au continuat să o lovească pentru a o determina să le dea tot ce are în buzunare.
Faţă de refuzul părţii vătămate, ajutat de inculpatul S.F. care a imobilizat-o, inculpatul H.C.M. a controlat-o în buzunare şi i-a scos suma de 1.500.000 lei şi 18 bonuri valorice. Partea vătămată a prezentat leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale, au fost restituite părţii vătămate, cele 18 bonuri valorice sustrase de inculpaţi, precum şi alte 5 bonuri valorice găsite la locul faptei.
Împotriva sentinţei au declarat apel procurorul şi inculpaţii.
Prin apelul procurorului sentinţa a fost criticată pentru greşita reţinere în favoarea inculpaţilor a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi neaplicarea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 116 C. pen.
Inculpaţii au criticat sentinţa, ca netemeinică şi au solicitat reducerea pedepselor invocând starea de ebrietate în momentul săvârşirii infracţiunii şi situaţiile familiale dificile.
Secţia penală de la Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 678/ AP din 26 mai 2004 a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov şi a respins apelurile inculpaţilor.
A desfiinţat sentinţa sub aspectul individualizării pedepsei şi rejudecând cauza a înlăturat circumstanţa atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi a majorat pedepsele la 7 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Nemulţumit de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul S.F., a declarat recurs. A criticat hotărârea ca nelegală şi netemeinică şi a solicitat casarea ei şi a sentinţei şi achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. A susţinut că nu este autor al infracţiunii de tâlhărie cum greşit au reţinut instanţele şi că el a intervenit pentru a salva victima de violenţele la care era supusă de celălalt inculpat.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă şi pe baza acestora vinovăţia inculpaţilor.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul H.C.M. a declarat că împreună cu inculpatul S.F. au agresat-o pe partea vătămată, că inculpatul S.F. i-a cerut părţii vătămate să scoată tot ce are în buzunare, iar el a luat banii din buzunarul părţii vătămate.
Inculpatul S.F. a declarat că cel care a lovit partea vătămată a fost inculpatul H.C.M. şi că el a intervenit şi a tras partea vătămată care încerca să sară gardul, nu pentru că în acest fel să poată fi tâlhărit ci pentru a-l proteja să nu cadă şi pe beton şi să se rănească.
Acelaşi aspect rezultă şi din declaraţia dată de inculpatul S.F. în faţa instanţei la 4 martie 2004.
Partea vătămată N.D.I., audiat în instanţă a declarat că cel care l-a urmărit a fost H.C.M., că inculpatul S.F. a venit şi el, că unul din inculpaţi i-a cerut să scoată tot ce are în buzunare şi pentru că a refuzat, a fost buzunărit de inculpatul H.C.M., iar după ce a reuşit să scape de cei doi a încercat să sară gardul însă a fost tras de picior de unul din inculpaţi.
Aşa cum însuşi inculpatul S.F. a declarat, el este cel care l-a tras de picior pe partea vătămată.
După cum rezultă din probele administrate şi cum instanţele corect au reţinut, inculpatul S.F. nu a intervenit pentru a salva pe partea vătămată, dimpotrivă el a cerut părţii vătămate să scoată tot ce are în buzunare şi tot el a fost cel care a tras-o de picior pe partea vătămată în încercarea acesteia de a scăpa şi a sări gardul.
Nici cea de a doua critică privind greşita individualizare a pedepsei nu este întemeiată. Instanţa de apel a apreciat corect că prima instanţă a reţinut nejustificat în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., conduita bună a inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunii.
A înlăturat circumstanţa atenuantă judiciară cu motivarea că doar împrejurarea că inculpaţii nu au antecedente penale nu este suficientă pentru a fi reţinută conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social concret ridicat, relevat de modalitatea şi împrejurările săvârşirii, pe timp de noapte, de două persoane împreună, prin folosirea violenţei, cauzând victimei leziuni care au necesitat îngrijiri medicale.
Reţinând că hotărârea recurată este legală şi temeinică, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 8 noiembrie 2003 la pronunţare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 185/ Ap din 26 mai2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 8 noiembrie 2003 la 10 august 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4090/2004. Penal. Art.211 alin.c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4092/2004. Penal. L.143/2000. Recurs → |
|---|
