ICCJ. Decizia nr. 4096/2004. Penal.. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4096/2004
Dosar nr. 3734/2004
Şedinţa publică din 10 august 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 219 din 17 februarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1802/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe inculpata P.G., zisă „G." la pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe aceiaşi inculpată la 2 ani închisoare.
În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe aceiaşi inculpată la 3 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatei şi a dedus prevenţia de la 14 martie 2003 la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpata F.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe inculpata F.L. la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatei şi a dedus prevenţia de la 14 martie 2003 la zi.
În baza art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.F. zis „F." la 11 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul O.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 552 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce urmează a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul urmând să execute 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus prevenţia de la 17 martie 2002 la 7 iunie 2003 (din sentinţa penală nr. 552 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti) şi de la 14 martie 2003 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităţii totale de 2.630 gr. heroină cu cofeină şi 8 comprimate metadonă rămase în urma indisponibilizării la I.G.P.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea sumelor de 2.460.000 lei şi 10 dolari S.U.A. provenite din valorificarea drogurilor de inculpata P.G.
A obligat pe inculpaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, la data de 6 martie 2003 la sediul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog, s-au prezentat mai mulţi lucrători din cadrul Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei U.M. 0465 Bucureşti care erau însoţiţi de un bărbat şi care a declarat procurorului că la parterul unul bloc cu patru etaje situat în Aleea Livezilor se vinde heroină de circa 4 ani de zile de 2 persoane „G." şi „G.". A precizat, de asemenea, că aceste persoane locuiesc în apartamente învecinate, iar preţul pentru doza de heroină este de 250.000 lei.
Tânărul care s-a prezentat a fost de acord să ajute la identificarea şi prinderea în flagrant a acestor două persoane şi să aibă calitatea de colaborator.
În scopul surprinderii în flagrant a celor doi s-a emis autorizaţia nr. 104/ D din 6 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia de combatere a criminalităţii organizate şi antidrog, pentru folosirea investigatorului acoperit „A.", nume de cod, din cadrul I.G.P.R. –Direcţia de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, existând indicii că a fost săvârşită infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, pentru procurarea a 10 grame de heroină de către „A." şi a colaboratorului acestuia „D.".
La data de 6 martie 2003, orele 17,00, după înserierea sumei de 4.500.000 lei, cei doi, investigatorul şi colaboratorul, s-au deplasat la adresa din Aleea Livezilor, pentru a cumpăra 10 gr. heroină de la numita „G." ce locuia la ap. 91. Li s-a spus să revină mai târziu, însă a revenit în data de 12 martie 2003, orele 10,00, colaboratorul „D." şi a cumpărat de la numita „G." o doză de heroină pe care au dat 250.000 lei pe care i-a predat-o investigatorului „A." în vederea supunerii spre analiză a substanţei.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 362104 din 14 martie 2003 a Laboratorului de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P. a concluzionat că substanţa respectivă este heroină.
Urmare a acestei situaţii, colaboratorul „D." a revenit în domiciliul numitei „G." i-a solicitat încă o doză de heroină aceasta i-a spus să revină a doua zi, în jurul prânzului, întrucât nu are, despre această împrejurare a aflat şi inculpatul O.F. zis „F.", fiul numitei „G.".
Potrivit înţelegerii între „G." şi colaboratorul „D." a doua zi s-a revenit în domiciliul primei şi după înscrierea bancnotelor de 100.000 lei şi respectiv 500.000 lei într-un proces verbal s-a procedat la cumpărarea a 14 doze de heroină sub formă de bile pentru care s-a plătit suma de 3.600.000 lei.
Dozele au fost predate investigatorului acoperit „A." şi apoi prin forţarea sistemului de închidere a uşii de acces s-a pătruns în interiorul garsonierei nr. 91, unde au fost găsite P.G. zisă „G.", F.L. şi minora P.C.
Această constatare s-a făcut în prezenţa unui procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi a martorului asistent I.M. care locuieşte în acelaşi bloc la ap. 86.
În urma percheziţiei domiciliare s-au găsit: 33 folii plastic de culoare albă care conţinea o substanţă pulverulentă de culoare bej, trei seringi hipodermice de unică folosinţă de un ml ce păreau a fi folosite, în interiorul unei vitrine două punguliţe cu 8 comprimate inscripţionate „S.M.", folii de staniol folosite şi nefolosite, în interiorul unei cizme de damă culoare vişinie suma de 2.500.000 lei, cât şi 10 dolari S.U.A. (ce aparţinea fratelui lui P.G.) uitând a aduce la cunoştinţa organelor de urmărire penală anterior începerii percheziţiei.
Pe pervazul ferestrei ce asigura aerisirea WC, pe podea şi lângă şifonier s-au mai găsit diferite sume de bani.
Întrebată de aceste sume inculpata P.G. a susţinut că îi aparţin.
Întrucât în imobil se mai aflau alături de P.G. şi O.F. şi P.L. li s-au făcut ulterior examen toxicologic şi s-a depistat că primii doi sunt consumatori de droguri de mare risc, iar cealaltă (F.L.) consumatoare de droguri de risc, deşi aceasta împreună cu minora P.C. au declarat poliţiei că nu sunt consumatoare de droguri.
De asemenea, tribunalul reţine că F.L. fiind concubina lui O.F., fratele inculpatei P.G., ca şi minora P.C., asista la ceea ce pregătea numita „G.", din probe nerezultând că aceasta ar face trafic ci doar aşa cum a recunoscut şi pe parcursul cercetării penale, era consumatoare.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul şi inculpaţii.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat hotărârea pentru nelegalitate vizând greşita achitare a inculpatei F.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, aspecte de nelegalitate invocate oral de reprezentantul Ministerului Public şi anume:
- înlăturarea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. şi reţinerea circumstanţei agravantei art. 75 lit. a) şi art. 24 lit. d) din Legea nr. 143/2000, alături de infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru inculpata F.L. şi inculpata P.G.;
- înlăturarea circumstanţei prevăzută de art. 75 lit. a) şi c) de pe lângă art. 4 din Legea nr. 143/2000 (inc. P.G. şi F.L.) şi a art. 41 alin. (2) de pe lângă art. 4 din aceeaşi lege, fiind vorba de o unitate naturală de infracţiune; netemeinicie vizând majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor P.G., F.L. şi O.F.. Inculpaţii au criticat soluţia pentru netemeinicie solicitând redozarea pedepselor aplicate, iar inculpaţii O.F. şi F.L. şi reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., întrucât au avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi regret.
Curtea, examinând apelurile declarate prin prisma criticilor aduse, cât şi din oficiu în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatele P.G. şi F.L. sunt întemeiate.
S-a apreciat că, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că instanţa fondului a reţinut o situaţie de fapt necorespunzătoare în ceea ce priveşte pe inculpata F.L. sub aspectul traficului de droguri, în speţă infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 dispunându-se greşit achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, întrucât probele administrate în cauză conturează fără echivoc săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen., de către inculpata F.L.
Astfel, din procesul verbal de constatare a mai multor infracţiuni, întocmit de procurorul V.B. împreună cu 3 lucrători de poliţie, la data de 14 martie 2003 cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaţilor, se arată printre altele că numitul „D." a declarat că în apartamentul de unde a cumpărat drogurile se mai aflau alte două persoane de sex feminin „care au asistat la vânzarea dozelor de heroină".
La descinderea în forţă a organelor de poliţie în garsoniera respectivă în prezenţa martorului asistent I.M. (vecin bloc) au fost identificate cele 3 persoane de sex feminin (P.G. zisă „G.", F.L. (care locuia împreună cu O.F. în altă garsonieră a aceluiaşi bloc) şi P.C. (13 ani) fiica numitei „G."; toate trei au declarat nu deţin droguri şi nu se ocupă cu vânzarea lor.
La percheziţia domiciliară s-au găsit 32 bile ce conţin heroină, seringi hipodermice, 8 capsule de metadonă, sume mari de bani, folii din plastic, din staniol folosite şi nefolosite, din celofan, apte de porţionarea drogurilor.
De asemenea, F.L. a declarat constant că le aparţin banii găsiţi pe pervazul geamului de la WC însă, în momentul intervenţiei jandarmilor „s-au speriat şi au încercat să-i arunce pe geam".
Deşi în faza de urmărire penală inculpata F.L. nu a recunoscut nici o învinuire (de trafic sau consum de droguri, deşi la dosar există buletinul toxicologic din care rezultă că aceasta este consumatoare de droguri de risc), ulterior, pe 18 martie 2003 recunoaşte că este consumatoare de droguri, dar nu traficantă, iar pe 24 martie 2003 arată că: „din heroina cumpărată, în unele cazuri îi dădeam şi concubinului meu O.F.", aspect confirmat şi de declaraţia acestuia din urmă.
În atare situaţie „oferirea" de droguri de mare risc, a apreciat instanţa, este o modalitate de săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, şi că toţi 3 nu au reuşit să justifice sumele mari de bani pe care le aveau în casă, declarând faptul că nu realizau venituri, fiind neîncadraţi în muncă.
De asemenea, Curtea a înlăturat aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de pe lângă art. 4 din Legea nr. 143/2000 pentru toţi inculpaţii, apreciind că, în cauză este vorba de o infracţiune continuă, de o unitate naturală de infracţiune.
Celelalte critici invocate nu au fost primite, apreciindu-se a fi nefondate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii O.F., P.G. şi F.L.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul omisiunii înlăturării din încadrarea juridică pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în ce-l priveşte pe O.F., a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), din dispozitiv, precum şi a individualizării pedepselor apreciindu-se că sunt prea blânde.
Inculpaţii au criticat hotărârea sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunea de trafic de droguri susţinând că ei sunt consumatori şi nu traficanţi, iar în subsidiar, reducerea pedepselor.
Inculpatul O.F., în plus, a criticat hotărârea şi sub aspectul greşitei reţineri a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14, 9 şi 171 C. proc. pen., cât şi din oficiu, se constată că recursurile declarate de parchet şi inculpatul O.F. sunt fondate, iar ale celorlalţi inculpaţi sunt nefondate.
Astfel, este de observat că deşi instanţa, în considerente a motivat că infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 este o infracţiune continuă şi nu continuată, în dispozitiv nu a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru toţi inculpaţii, ci numai pentru inculpatele P.G. şi F.L., apelul inculpatului O.F. fiind respins.
În consecinţă, sub acest aspect recursurile Parchetului şi al inculpatului O.F. vor fi admise, urmând a fi înlăturate dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), din încadrarea juridică a faptelor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în ce-l priveşte pe acest inculpat.
Motivul invocat de inculpaţi cu privire la greşita condamnare pentru infracţiunea de trafic de droguri întrucât, susţin aceştia, ei sunt consumatori de droguri, este nefondat.
Susţinerea inculpaţilor este contrazisă de probele administrate în cauză din care a rezultat că la domiciliul acestora s-au găsit sume mari de bani a căror provenienţă nu a fost justificată deşi au recunoscut că nu realizează venituri, seringi de unică folosinţă, comprimate de metadonă, doze de heroină, folii de celofan şi staniol; toate acestea coroborate cu însăşi declaraţiile inculpaţilor, oscilante pe parcursul procesului penal, precum şi a colaboratorului şi respectiv a investigatorului sub acoperire, conduc fără putinţă de tăgadă, la concluzia că inculpaţii au săvârşit şi infracţiunea de trafic de droguri.
Motivul comun invocat de parchet şi inculpaţi ce vizează individualizarea pedepselor este nefondat, dat fiind că la individualizarea pedepselor s-a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele aplicate fiind de natură a realiza scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în dispoziţiile art. 52 C. pen., astfel încât o reindividualizare a pedepselor aplicate nu se justifică nici în sensul majorării dar nici al reducerii pedepselor.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul O.F. împotriva deciziei penale nr. 323 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, va casa Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 219 din 17 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, în sensul considerentelor şi va respinge recursurile formulate de inculpatele P.G. şi F.L., ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul O.F. împotriva deciziei penale nr. 323 din 6 mai2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 219 din 17 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată inculpatului O.F. în pedepsele componente de 11 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Înlătură aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
Menţine revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 552 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce urmează a fi executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul O.F. să execute în final 13 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive şi perioada executată astfel:
- perioada executată din pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 552 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti a cărei suspendare condiţionată a fost revocată în cauza de faţă de la 17 martie 2002 la 7 iunie 2002, ş.
- timpul arestării preventive de la 14 martie 2003 la 10 august 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.G. şi F.L. împotriva deciziei penale nr. 323 din 6 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 14 martie 2003 la 10 august 2004 pentru ambele inculpate.
Obligă pe recurentele inculpate la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4094/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4097/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
