ICCJ. Decizia nr. 4094/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4094/2004
Dosar nr. 3698/2004
Şedinţa publică din 10 august 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din 2 martie 2004, Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpatului C.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată cu începere de la 15 iunie 2003 la zi.
A fost obligat inculpatul către partea civilă U.R., soţia victimei, domiciliată în comuna Schitu, sat Lisa, jud. Olt la 500.000.000 lei despăgubiri civile (100.000.000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare şi 400.000.000 lei daune morale).
A mai fost obligat inculpatul la 15.000.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 400.000 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 13 iunie 2003, în pădurea Valea Ciobanului de pe raza comunei Schitu, jud. Olt, victima U.V., cioban în vârstă de 43 de ani, a fost acostată de către inculpat, nemulţumit de reproşurile anterioare că i-a reţinut un câine folosit la supravegherea animalelor.
Cei doi au consumat un litru de vodcă, după care, discuţiile au degenerat în violenţe fizice, victima fiind lovită de inculpat cu un ciomag în zona capului, căzând la pământ, iar în continuare, a fost lovită cu pumnii şi picioarele.
Aflat în stare de inconştienţă, victima a fost legată cu o sfoară de glezna piciorului drept, iar celălalt capăt la şeaua măgarului inculpatului care s-a depărtat cca. 100 m către turma de oi din apropiere lăsată nesupravegheată.
În aceste împrejurări, măgarul a târât victima până la suprafaţa împădurită din apropiere, ulterior inculpatul, cu ajutorul unui briceag, tăind sfoara din apropierea şeii măgarului, după care, dată fiind configuraţia terenului în pantă şi suprafaţa împădurită a împins victima care s-a rostogolit către vale o distanţă de aproximativ 15 – 20 m, loc în care a fost găsită decedată a doua zi, de către martorul O.M., care a sesizat lucrătorii de poliţie din localitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate, decurgând din pedeapsa aplicată inculpatului, apreciată a fi prea mică în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv omisiunea obligării din oficiu, în temeiul art. 17 C. proc. pen., către fiul minor al victimei, la prestaţie periodică, a inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 255 din 24 mai 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.
S-a dispus desfiinţarea sentinţei, majorarea pedepsei principale aplicată inculpatului pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., la 20 ani închisoare.
A fost obligat inculpatul către partea civilă U.R., domiciliată în comuna Schitu, jud. Olt şi la 500.000 lei lunar prestaţie periodică pentru minorul U.G., născut la data de 13 martie 1987, începând cu data de 24 mai 2004 şi până la majoratul minorului sau intervenirea altei cauze legale de stingere sau modificare a obligaţiei legale amintite.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei către Baroul Dolj s-a dispus să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, urmând să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.I. solicitând admiterea recursului şi în principal, casarea hotărârilor atacate şi reducerea pedepsei aplicate. În subsidiar a solicitat casarea deciziei atacată şi menţinerea pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată de prima instanţă.
Recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanţa de fond a aplicat o pedeapsă just proporţionalizată, conform criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit textului de lege mai sus menţionat, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale, a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 52 C. pen., pedeapsa nu este numai un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare a inculpatului, în vederea reinserţiei lui în societate.
Raportând cauzei aceste texte de lege, se reţine că aplicând inculpatului pedeapsa de 20 ani închisoare, maximul prevăzut de textul de lege incriminator, instanţa de control judiciar nu a acordat semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor de individualizare, respectiv datelor ce caracterizează persoana acestuia.
Astfel, din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal, recunoscând şi regretând fapta comisă, se află la o vârstă tânără, este căsătorit şi are un copil minor.
Aşa fiind, instanţa de apel avea suficiente elemente să constate că pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată de instanţa de fond era suficientă pentru realizarea funcţiilor preventive şi educative ale sancţiunii penale.
În consecinţă, pedeapsa aplicată de prima instanţă a fost corect individualizată, şi urmează să fie menţinută.
Pentru aceste considerente, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.I. să fie admis.
Se va casa Decizia atacată şi se va menţine sentinţa penală nr. 38 din 2 martie 2003 a Tribunalului Olt.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2003 la 10 august 2004.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 255 din 24 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 38 din 2 martie 2004 a Tribunalului Olt.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2003 la 10 august 2004.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4092/2004. Penal. L.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4096/2004. Penal.. Recurs → |
|---|
