ICCJ. Decizia nr. 4085/2004. Penal. Art.174,176,211 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4085/2004
Dosar nr. 3791/2004
Şedinţa publică din 10 august 2004
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 265/ PI din 29 martie 2004, pronunţată în dosarul nr. 11671/2003, Tribunalul Timiş a condamnat pe inculpatul S.L.F. la 23 ani închisoare, în baza art. 174 şi art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 211 alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 18 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26, raportat la art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.D.C. la 23 ani închisoare.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 18 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 116 C. pen., a fost interzis ambilor inculpaţi dreptul de a se afla pe raza judeţului Timiş, timp de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., au fost confiscate de la inculpaţi contravaloarea a câte 50 euro şi câte 100.000 lei.
În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen., s-a luat măsura păstrării la sediul instanţei, până la data rămânerii definitive a cauzei, ca mijloace de probă, a următoarelor obiecte: un ciocan, o pereche de ochelari de soare cu ramă neagră, o geacă (blugi) albastră, o cămaşă bărbătească de culoare neagră, cu mâneci scurte, un cuţit mare cu rama ruginită, un pistol din plastic de culoare gri şi muniţia aferentă, un ceas electronic, un spray, un lănţişor din metal galben.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată la zi arestarea preventivă a ambilor inculpaţi, începând de la 31 iulie 2003 şi a fost menţinută arestarea preventivă, conform art. 350 C. proc. pen.
În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că, la data de 28 iulie 2003, inculpatul S.L.F. i-a propus inculpatului G.D.C. să se deplaseze la locuinţa lui G.N. (pe care îl cunoscuse în penitenciar), pentru a-i sustrage căruţa şi caii. Acesta a fost de acord şi împreună au plecat la coliba lui G.N., unde l-au întâlnit pe proprietar. Au discutat cu acesta şi au fost serviţi cu mâncare. Ulterior cei doi s-au ascuns într-un lan de floarea soarelui din apropierea colibei, unde au stat până a doua zi dimineaţa.
În jurul orelor 8,00, G.N. s-a trezit şi, după ce a înhămat calul la căruţă, în jurul orelor 9,00, a părăsit coliba, deplasându-se spre platforma de deşeuri a localităţii Boldur.
După plecarea lui G.N., cei doi inculpaţi au intrat în colibă, au consumat din alimentele găsite, au luat 3 cuţite şi un levier şi au hotărât să se deplaseze la locuinţa M.M., concubina lui G.N., de unde să sustragă bani sau alte valori.
Au ajuns la locuinţa acesteia, în jurul orelor 10,00, au intrat în curte, încercând să deschidă uşa primului hol. Când M.M. a ieşit în curte întrebându-i pe inculpaţi ce caută, aceştia au răspuns că îl caută pe G.N., moment în care S.L.F. a scos levierul ascuns în mâneca hainei şi a lovit-o în cap, în partea stângă deasupra obrazului. După ce victima a început să strige, inculpatul G.D.C. a lovit-o cu pumnul în faţă, după care inculpatul S.L.F. a lăsat levierul lângă fântână, prinzând-o cu mâinile de gât. Victima a fost împinsă în continuare până în spatele curţii, lângă uşa de acces în al doilea hol al casei. Aici, S.L.F. a scos unul dintre cuţitele luate din coliba lui G.N., cu care i-a aplicat lovituri în zona toracică şi abdominală. Victima a căzut la pământ, iar inculpaţii au târât-o în holul casei, unde inculpatul S.L.F. i-a mai aplicat lovituri în zona capului, cu un ciocan. Victima (decedată) a fost apoi dusă în prima cameră din partea dreaptă şi acoperită cu rufe scoase dintr-un sac.
Ulterior inculpaţii au sustras, din camerele locuinţei victimei, următoarele bunuri: o bancnotă de 100 euro, două perechi de ochelari, un lănţişor din metal galben, o fotografie a victimei, un carnet de student aparţinând fiicei victimei, M.G., o geacă de blugi albastră, o cămaşă neagră bărbătească cu mâneci scurte, un cuţit mare, o vestă galbenă două inele, o lanternă mică, două biciclete. Cu aceste bunuri, inculpaţii au ieşit în stradă, continuându-şi drumul prin grădini, iar când au ajuns la halta Boldur s-au îndreptat spre oraşul Buziaşi, mergând pe drumul judeţean. La intrarea în localitatea Sinersig, au abandonat cuţitele cu care au înjunghiat victima. Ajunşi în oraş au schimbat bancnota de 100 euro, împărţind suma de 3.710.000 lei, au vândut bicicletele însuşindu-şi fiecare câte 100.000 lei. De asemenea, şi-au împărţit restul bunurilor sustrase.
Prin Decizia penală nr. 204/ A din 9 iunie 2004, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de inculpatul G.D.C., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală menţionată şi, rejudecând, în fond, a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de complicitate la omor deosebit de grav de la 23 de ani la 18 ani închisoare, iar pentru infracţiunea de tâlhărie de la 18 ani la 10 ani închisoare, urmând să execute, prin contopirea pedepselor, pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, precum şi arestarea preventivă a inculpatului.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.L.F., menţinându-se starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi cei doi inculpaţi. Toate recursurile vizează greşita individualizare a pedepsei, în raport cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14), Parchetul solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, iar inculpaţii solicitând reducerea pedepsei.
În recursul declarat de Parchet se mai evidenţiază un motiv de nelegalitate a deciziei, constând în greşita aplicare a prevederilor art. 192 alin. (3) C. pen., prin obligarea apelantului inculpat G.D.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, deşi apelul acestuia a fost admis, iar cheltuielile judiciare, în acest caz, sunt suportate de stat.
Înalta Curte, examinând cauza sub aspectele invocate, constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de inculpatul G.D.C. sunt fondate, iar recursul declarat de inculpatul S.L.F. este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Înalta Curte reţine că instanţa de apel nu a ţinut seama de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, nu a avut în vedere, atât gradul de pericol social deosebit al faptelor de tâlhărie şi complicitate la omor deosebit de grav comise de inculpatul G.D.C., cât şi persoana inculpatului, infractor violent, fără ocupaţie.
Potrivit art. 27 C. pen., complicele la o faptă penală săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Chiar dacă loviturile aplicate victimei de acest inculpat nu au avut intensitatea celor aplicate de inculpatul S.L.F., participarea sa (complicitatea) la omor a contribuit la decesul acesteia, atât prin reducerea posibilităţilor de apărare a victimei în faţa a doi infractori violenţi, cât şi prin participarea sa efectivă la lovirea victimei în zone vitale (zona capului). De asemenea, inculpatul nu a încercat în nici un mod să-l împiedice pe autor să-şi atingă scopul, ci, dimpotrivă, l-a ajutat şi susţinut.
Astfel fiind, Înalta Curte reţine că fapta sa de complicitate prezintă acelaşi pericol social ca al faptei de omor deosebit de grav săvârşită, în calitate de autor, de către inculpatul S.L.F., iar stabilirea aceleiaşi pedepse de 23 ani închisoare pentru cei doi inculpaţi de către instanţa de fond este justificată.
Pentru acest considerent, recursul declarat de Parchet este fondat şi urmează a fi admis, casându-se Decizia şi menţinându-se sentinţa.
Recursul declarat de inculpatul G.D.C., este întemeiat numai cu referire la cel de al doilea motiv de casare invocat de Parchet, deoarece, într-adevăr, obligarea părţii căreia i-a fost admisă calea de atac la plata cheltuielilor judiciare către stat, contravine prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Numai sub acest aspect, recursul declarat de inculpat este fondat, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a acestuia, urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei, conform textului procedural penal invocat.
Referitor la recursul declarat de inculpatul S.L.F., Înalta Curte constată netemeinicia susţinerilor sale, atât în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei sale de omor deosebit de grav, calitatea sa fiind de autor, iar nu de complice, potrivit propriilor sale declaraţii date în cursul procesului penal, cât şi în privinţa individualizării pedepselor.
Astfel, instanţele au ţinut seama de gravitatea faptelor comise de acest inculpat, precum şi de pericolul social pe care îl prezintă acesta, ca infractor recidivist.
Totodată, s-a ţinut seama şi de perseverenţa inculpatului în săvârşirea unor fapte penale rezultată şi din modalitatea în care a fost săvârşită fapta, prin acţiuni repetate şi prin violenţă.
În raport cu aceste criterii, Înalta Curte apreciază că pedepsele stabilite, precum şi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.L.F. au fost bine individualizate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul declarat de acest inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsă durata arestării preventive pentru ambii inculpaţi, începând de la 31 iulie 2003 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat S.L.F. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul G.D.C., împotriva deciziei penale nr. 204/ A din 9 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 265/ Pi din 29 martie 2004 a Tribunalului Timiş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 iulie 2003 la 10 august 2004.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului G.D.C., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.L.F., împotriva deciziei penale nr. 204/ A din 9 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 iulie 2003 la 10 august 2004.
Obligă pe recurentul inculpat S.L.F. la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4084/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4086/2004. Penal. Art.20,175c. pen. Recurs → |
|---|
