ICCJ. Decizia nr. 4090/2004. Penal. Art.211 alin.c.pen. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4090/2004

Dosar nr. 3668/2004

Şedinţa publică din 10 august 2004

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 146 din 28 aprilie 2004, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea, printre alţii, a inculpaţilor:

- C.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. b) şi alin. (2) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a revocat din restul de pedeapsă de 1019 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 100/1998 a Tribunalului Vrancea, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul C.V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

- V.C. şi A.C.V. la câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen.

S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a fost dedusă din pedepse perioada executată.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toţi inculpaţii.

Au fost respinse pretenţiile civile ale părţii vătămate B.I.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpaţii A.C.V., V.C. şi C.V. şi un alt inculpat condamnat în aceeaşi cauză, C.T., au avut domiciliul în comuna Lipova, judeţul Bacău şi în luna septembrie au venit în oraşul Panciu pentru a participa la recoltarea strugurilor, locuind într-un dormitor al Fermei 3 – S.C. V. Panciu.

La data de 19 februarie 2002, după ce au venit în dormitor, la sfârşitul zilei de muncă, cei patru inculpaţi au consumat băuturi alcoolice până, în jurul orei 23,00. La propunerea inculpatului C.T., inculpaţii s-au deplasat la barul C.V. din oraşul Panciu, cu intenţia de a mai consuma băuturi alcoolice.

Deoarece barul era închis, cei patru inculpaţi au hotărât să caute alt bar. Cu această ocazie, deplasându-se pe str. Nicolae Titulescu, inculpatul C.T. le-a propus să pătrundă în locuinţa părţii vătămate B.I., pe care o cunoscuse anterior, în scopul de a sustrage vin.

Toţi inculpaţii au fost de acord şi prin escaladarea gardului, au pătruns în curte, după care, prin forţarea uşii de acces, au pătruns în locuinţă.

Auzind zgomote, partea vătămată s-a îndreptat spre locul de unde acestea veneau, moment în care a fost imobilizat de către unul dintre inculpaţi, fiind legat la braţe şi picioare, fiindu-i aplicate mai multe lovituri.

Din declaraţiile părţii vătămate a rezultat că inculpaţii i-au solicitat să spună unde păstrează banii, însă răspunsul acesteia a fost că sunt depuşi la bancă.

În timp ce partea vătămată era imobilizată şi având un căluş în gură, inculpaţii C.T. şi C.V. au început să caute diverse bunuri prin casă, sustrăgând un aparat de radio Simes, un televizor Sport marca Domotec, o maşină de scris marca Olivetti, un ceas de mână, un barometru, un costum de haine, o pereche de pantaloni în care se afla suma de 300.000 lei, două perechi de pantofi, două cutii de vopsea, o maşină de ras electrică şi una de tuns şi mai multe săpunuri.

Inculpaţii au mai sustras mai multe bidoane din plastic.

Majoritatea bunurilor au fost valorificate a doua zi de către inculpaţii C.T. şi D.G., pentru suma de 600.000 lei.

Partea vătămată B.I. a apreciat valoarea bunurilor sustrase la suma de 8 milioane lei, prejudiciu ce a fost acoperit parţial, prin restituirea bunurilor sustrase.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpaţii C.V., C.T., V.C. şi A.C.V.

În apelul său, parchetul a solicitat admiterea lui şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor.

În apelul lor inculpaţii au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei şi reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate.

Prin Decizia penală nr. 335/ A din 8 iunie 2004, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.

A fost desfiinţată în parte sentinţa atacată, numai în ce priveşte latura penală a cauzei şi în rejudecare, au fost majorate pedepsele aplicate inculpaţilor:

- C.T. de la 8 ani închisoare la 9 ani închisoare;

- C.V. de la 8 ani închisoare la 9 ani închisoare.

A fost revocată liberarea condiţionată pentru restul de 1019 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 100/1998 a Tribunalului Neamţ şi a fost contopit acest rest cu pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului C.V. în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

- V.C. de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare.

- A.C.V. de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi a fost dedusă din pedepsele aplicate, perioada arestării preventive după cum urmează:

- C.T., C.V. şi A.C.V. de la 3 octombrie 2002 la zi;

- V.C. de la 26 noiembrie 2002 la zi.

Au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.T.,C.V., V.C. şi A.C.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în apel.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii C.V., V.C. şi A.C.V.

Recursurile declarate nu sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate de instanţa de apel, conform prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Susţinerile inculpatului C.V., în sensulcă nu este autorul infracţiunii de tâlhărie comisă asupra părţii vătămate B.I., sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză.

Participarea inculpatului la săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa este dovedită cu declaraţiile inculpaţilor C.T., V.C. şi A.C.V., care au relatat că în urma unei înţelegeri prealabile pe care au avut-o toţi patru, de a tâlhări partea vătămată, aceştia au intrat în locuinţa acesteia, sustrăgându-i diverse bunuri. De asemenea, şi din procesele verbale în care s-a consemnat confruntarea dintre inculpatul C.V. şi ceilalţi inculpaţi, rezultă participarea acestuia la comiterea faptei.

Aşadar, cererea inculpatului C.V. prin care solicită achitarea lui, deoarece nu este autorul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată se constată că este nefondată şi urmează să fie respinsă.

Cu privire la critica formulată de inculpaţii C.V., V.C. şi A.C.V., în sensul că pedepsele aplicate sunt excesiv de severe, se constată că aceasta nu este fondată şi urmează să fie respinsă.

Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţele au ţinut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul deosebit de ridicat al faptelor comise, de modalitatea şi împrejurările comiterii lor, respectiv inculpaţii au pătruns noaptea în locuinţa părţii vătămate, în vârstă de 82 de ani, au imobilizat-o, i-au pus căluş în gură şi au constrâns-o pentru a spune unde ţine banii, dar şi de datele ce caracterizează persoana acestora.

Din fişele de cazier judiciar rezultă că inculpaţii V.C. şi A.C.V. se află la primul conflict cu rigorile legii penale, nefiind cunoscuţi cu antecedente penale iar inculpatul C.V. este recidivist, dând dovadă de perseverenţă pe calea infracţionalităţii.

În consecinţă pedepsele de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului C.V. şi de câte 7 ani închisoare, aplicate inculpaţilor V.C. şi A.C.V. sunt în măsură, sub aspectul cuantumului lor, să asigure reeducarea inculpaţilor în vederea reinserţiei în societate şi prevenţia generală.

Aşadar, se constată cu nu există motive pentru reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor, urmând ca recursurile lor să fie respinse ca nefondate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpaţii C.V., V.C. şi A.C.V. să fie respinse ca nefondate.

Se vor deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 3 octombrie 2002 la 10 august 2004, pentru inculpaţii C.V. şi A.C.V. şi timpul arestării preventive de la 26 noiembrie 2002 la 10 august 2004, pentru inculpatul V.C.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.V., V.C. şi A.C.V. împotriva deciziei penale nr. 335/ A din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.

Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 3 octombrie 2002 la 10 august 2004, pentru inculpaţii C.V. şi A.C.V. şi timpul arestării preventive de la 26 noiembrie 2002 la 10 august 2004, pentru inculpatul V.C.

Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4090/2004. Penal. Art.211 alin.c.pen. Recurs