ICCJ. Decizia nr. 4100/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4100/2004
Dosar nr. 3786/2004
Şedinţa publică din 10 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57/2004 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a fost condamnat inculpatul M.A. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă penală a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen., a fost revocat restul de 466 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 606/2001 a Judecătoriei Bistriţa, rest ce a fost contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracţiunile menţionate anterior urmând ca inculpatul să execute în regim de detenţie pedeapsa de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. şi 88 C. pen., a fost menţinută starea de arest şi s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv din 14 iunie 2003 la zi.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata daunelor morale în favoarea părţii civile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut, în fapt următoarele:
În considerarea relaţiei de prietenie intimă, avută o perioadă de timp din anul 2002 cu numita C.E., relaţie întreruptă însă în luna septembrie 2002, în seara zilei de 11 iunie 2003, în jurul orei 23,00, aflându-se sub influenţa accentuată a alcoolului, inculpatul s-a deplasat la locuinţa acesteia. A pătruns înăuntru pe uşa neîncuiată şi găsind-o în casă doar pe minora C.L., în vârstă de 12 ani şi 8 luni, a întrebat-o unde este mama ei. Minora i-a răspuns că este plecată la Bistriţa şi s-a retras în camera ei, cerându-i inculpatului să plece din locuinţa ei. Inculpatul a ignorat însă solicitarea minorei şi s-a dus după ea, propunându-i să facă „prostii". Minora i-a răspuns că nu este de acord deoarece este mică, însă inculpatul a insistat şi i-a cerut să se dezbrace.
Cum minora a refuzat, inculpatul a repetat cu un ton răstit, solicitarea de a se dezbrăca, a prins-o în braţe şi a trântit-o pe pat.
Timorată de manifestarea violentă, verbală şi fizică a inculpatului, minora şi-a dat jos pantalonii, după care inculpatul s-a urcat peste ea şi a întreţinut un raport sexual incomplet, pe care l-a întrerupt mai înainte de finalizarea condiţiilor procreaţiei. Fiindcă minora a încercat să strige după ajutor, inculpatul i-a acoperit gura cu mâna, în timpul actului sexual.
După consumarea în aceste condiţii, a raportului sexual inculpatul a adormit în pat, trezindu-se spre dimineaţă, în jurul orei 4,00, când a plecat, nu înainte de a o ameninţa cu moartea pe minoră, în cazul în care va spune cuiva ce i-a făcut. În ziua de 13 iunie 2003, minora a dezvăluit mamei sale abuzul sexual al cărei victimă a fost, astfel că în ziua următoare C.E. a depus denunţ scris la Postul de Poliţie Teaca. În aceeaşi zi, victima C.L. a fost examinată de medicul legist, care a constatat că prezenta urmele unei deflorări recente, produse ca urmare a unui raport sexual incomplet ce putea data din noaptea de 11 iunie 2003.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal inculpatul M.A., criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea motivelor de apel inculpatul a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (2) C. pen. În subsidiar, inculpatul a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. În ceea ce priveşte infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., inculpatul a solicitat achitarea sa fundamentată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., precizând că probele administrate în cauză sunt insuficiente pentru a-i proba vinovăţia.
Prin Decizia penală nr. 172 din 7 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.A., reţinându-se încadrarea corectă în ce priveşte infracţiunea de viol, precum şi existenţa infracţiunii de violare de domiciliu.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, care a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de viol în infracţiunea de perversiune sexuală, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., cât şi din oficiu, se constată că recursul este nefondat.
Nu poate fi primită cererea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice dat fiind că infracţiunea prevăzută de art. 201 C. pen., se realizează sub aspectul laturii obiective prin acte sexuale nefireşti, ceea ce nu este cazul în speţă, întrucât din probele administrate în cauză respectiv raportul de constatare medico-legală, astfel cum a fost completat ulterior, declaraţiile părţii vătămate inclusiv declaraţiile inculpatului date la urmărirea penală rezultă că acesta a întreţinut un raport sexual normal cu partea vătămată, prin constrângerea acesteia, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol.
Nici motivul privind individualizarea pedepsei nu este fondat, datele ce caracterizează persoana inculpatului (recidivist, a dat dovadă de nesinceritate) nejustificând aplicarea de circumstanţe atenuante.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul M.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 172 din 7 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 iunie 2003 la 10 august 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4099/2004. Penal. Art.197, 211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4103/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
