ICCJ. Decizia nr. 4121/2004. Penal. L143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4121/2004
Dosar nr. 4043/2004
Şedinţa publică din 11 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 633 din 10 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul V.V.M. din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 ianuarie 2004 la zi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a cantităţii de 0,61 grame heroină, cu cofeină rămasă în urma analizelor de laborator depusă la I.G.P., Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog cu procesul-verbal nr. 273.509 din 23 ianuarie 2004.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la data de 22 ianuarie 2004, inculpatul V.V.M. a vândut martorei G.S. 20 doze de heroină, în schimbul sumei de 4.000.000 lei.
Prin Decizia nr. 444 din 15 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinţei penale sus-menţionate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului, corespunde criteriilor generale de individualizare şi asigură finalitatea prevederilor art. 52 C. pen.
De altfel, instanţa a aplicat în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse sub minimul special legal, iar în raport cu gravitatea faptei, o nouă reducere a pedepsei nu se impune.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reducerea acesteia.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a aplicat în mod corect criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante (lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal), în raport de care a redus cu 3 ani minimul special prevăzut de textul de lege ce reglementează infracţiunea de trafic de droguri, având totodată în vedere gradul de pericol social concret al faptei şi împrejurările în care a fost comisă.
În raport de aceste elemente, luând în considerare şi dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei, instanţa de apel a respins în mod corect apelul inculpatului, ce viza reducerea respectivei pedepse.
Pentru aceleaşi considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V.M., împotriva deciziei penale nr. 444 din 15 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 23 ianuarie 2004, la 11 august 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4119/2004. Penal. Art. 175,176 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4123/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
