ICCJ. Decizia nr. 4099/2004. Penal. Art.197, 211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4099/2004
Dosar nr. 3740/2004
Şedinţa publică din 10 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 165 din 27 aprilie 2004, Tribunalul Botoşani, l-a condamnat pe inculpatul B.C. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen. şi 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 33 C. pen.
Cele două pedepse au fost contopite, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive de la 27 februarie 2004 la zi şi a fost prelungită starea de arest cu 40 zile, potrivit art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpat, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), ca urmare a retragerii plângerii penale de către partea civilă G.E.
S-a constatat că partea vătămată A.C. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul locuieşte în satul Tătărăşani, judeţul Botoşani, fiind consătean cu părţile vătămate G.E. şi concubinul acesteia A.C.
În seara zilei de 26 februarie 2004, fiind în stare de ebrietate şi cunoscând că părţile vătămate împrumutaseră bani de la o bancă, inculpatul a mers la locuinţa acestora cu intenţia să le sustragă banii.
Intrând în încăperea în care partea vătămată G.E. dormea pe cuptorul sobei, inculpatul a târât-o într-o cameră alăturată unde a pus-o pe un pat şi, forţând-o, a început să întreţină cu ea raport sexual. Aflată în stare de ebrietate, partea vătămată nu a putut opune o rezistenţă prea mare, dar a ţipat, trezindu-l pe concubinul său A.C. La intervenţia acestuia, inculpatul l-a lovit şi, cu un cablu l-a legat de mâini şi de piciorul patului, imobilizându-l, după care l-a căutat în buzunare şi i-a luat suma de 4.000.000 lei, apoi a continuat să o violeze pe G.E.
În aceste împrejurări, au venit la locuinţa părţilor vătămate martorii G.R. şi C.C.I. (concubinul martorei), la apariţia cărora inculpatul a părăsit locul faptei.
Situaţia de fapt a fost stabilită pe baza procesului-verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, declaraţiile părţilor vătămate, certificatele medico-legale privind leziunile suferite şi durata îngrijirilor medicale pentru A.C. (2-3 zile) şi G.E. (8-9 zile), declaraţiile martorilor G.R. şi C.C.I., coroborate cu recunoaşterile parţiale ale inculpatului.
Apelul declarat de inculpat prin care a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică, susţinând că nu a sustras suma de 4.000.000 lei, invocând declaraţia părţii vătămate A.C. care a precizat că a găsit banii, solicitând schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în infracţiunile de lovire şi violare de domiciliu, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 192 C. pen. şi încetarea procesului, a fost respins prin Decizia nr. 157 din 31 mai 2004, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Suceava.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a atacat-o cu recurs. A solicitat casarea deciziei şi sentinţei şi reducerea pedepsei săvârşite prea aspră, motiv de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. A arătat că atunci când a comis fapta consumase băuturi alcoolice şi nu şi-a data seama de gravitatea faptei.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă în concordanţă cu probele administrate, iar pedeapsa aplicată este just individualizată.
S-a avut în vedere că inculpatul a săvârşit trei infracţiuni grave, precum şi atitudinea părţii vătămate, victimă a violului care şi-a retras plângerea, fapt ce a făcut ca inculpatul să fie condamnat doar pentru două din cele trei fapte săvârşite. Pedeapsa de 4 ani închisoare situată în imediata vecinătate a minimului special, prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), este singura în măsură să-l reeduce pe inculpat şi să-l prevină de a săvârşi noi infracţiuni.
Urmează ca, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
În baza art. 38517 4, cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv de la 27 februarie 2004 la 10 august 2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 157 din 31 mai2004 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2004 la 10 august 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4098/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4100/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
