ICCJ. Decizia nr. 4098/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4098/2004
Dosar nr. 3739/2004
Şedinţa publică din 10 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 508 din 9 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, reţinută în sarcina inculpatului N.A., din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului N.A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art,65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul N.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi pedeapsa complimentară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea art.71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 7 ianuarie 2003 la zi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea a 2,110 grame heroină, 2 comprimate metadonă, 0,850 fragmente de comprimate de metadonă, 8 comprimate metadonă depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P. - Direcţia cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, cu dovada seria B nr. 6011007 din 23 ianuarie 2003.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul N.A. a sumei de 900.000 lei depusă la C.E.C. – Agenţia Victoria cu recipisa de consemnare nr. 4230.01/3/40.6/000002 din 9 ianuarie 2003.
În baza art. 169 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către numita C.E. a unui telefon mobil, ridicat de organele de urmărire penală prin procesul verbal din 6 ianuarie 2003.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 6 ianuarie 2003, numita C.E. a fost depistată de organele de urmărire penală într-un autoturism taxi, la intersecţia străzilor Vatra Luminoasă şi Mihai Bravu, având asupra sa o punguţă de celofan albă ce conţinea un praf de culoare maronie. Fiind întrebată despre provenienţa substanţei, aceasta a declarat că a cumpărat-o în ziua respectivă de la inculpatul N.A., domiciliat în Bucureşti, în schimbul sumei de 250.000 lei şi că este heroină.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr. 360034 din 8 ianuarie 2003 s-a stabilit că substanţa ridicată de la numita C.E. este heroină.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în locuinţa inculpatului fost depistat în holul de la intrarea în imobil martorul V.F. În acest hol, în prezenţa martorului şi a inculpatului a fost găsită într-o cizmă, o punguliţă din celofan, de culoare albă ce conţinea un praf de culoare maronie, iar în coşul de gunoi o seringă hipodermică.
Potrivit aceluiaşi raport de constatare tehnico-ştiinţific, substanţa analizată conţinea 2,16 grame heroină, iar pe seringa hipodermică s-au evidenţiat urme de heroină.
În urma percheziţiei corporale, asupra inculpatului s-a găsit suma de 900.000 lei, ridicată de organele de urmărire penală şi depusă la C.E.C. – Agenţia Victoria cu recipisa de consemnare nr. 4230.01/3/40.6/000002 din 9 ianuarie 2003.
În sufrageria imobilului a fost depistată martora L.E., nepoata inculpatului, iar în patul în care dormea a fost găsită o punguţă de celofan alb, care conţinea cantitatea de 0,07 grame heroină.
Audiată cu privire la apartenenţa respectivei substanţe, martora a declarat că nu îi aparţine şi că nu este consumatoare de heroină.
Într-un raft al bibliotecii au fost identificate o balanţă cu talere, o pensetă, o cutie de plastic ce conţinea un număr de 13 greutăţi de diferite mărimi, obiecte despre care inculpatul a afirmat că îi aparţin.
Aceste bunuri au fost ridicate de organele de poliţie şi depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul D.G.P.M.B. - Direcţia Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă, cu dovada seria B nr. 2500807 din 29 ianuarie 2003.
În timpul efectuării percheziţiei, în locuinţa inculpatului a fost identificat martorul C.M., asupra căruia s-au găsit patru comprimate de metadonă.
Din probele administrate a rezultat că martorul C.M. deţinea legal comprimatele de metadonă, acestea fiindu-i prescrise în cadrul tratamentului de dezintoxicare pe care îl urma.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, acest martor a declarat că în ziua de 6 ianuarie 2003 l-a însoţit la locuinţa inculpatului pe numitul V.F. pentru ca acesta din urmă să îşi procure heroină.
În aceeaşi zi, la locuinţa inculpatului au fost identificaţi martorii B.B., I.G., S.V., V.A., fiind descoperite 13 şi respectiv 5 comprimate de metadonă.
Din depoziţia martorului I.G. a rezultat că acesta este consumator de heroină, drog pe care îl procura de la inculpat, acesta fiind scopul vizitei efectuate în ziua de 6 ianuarie 2003. Totodată, martorul a mai relatat că în ziua de 5 ianuarie 2003. Totodată, martorul a mai relatat că în ziua de 5 ianuarie 2003 a cumpărat de la inculpat două doze de heroină.
În acelaşi sens a declarat şi martora C.E. care a arătat că îşi procura în mod obişnuit droguri de la inculpat plătind doza cu suma de 250.000 lei.
De asemenea, martorii V.F., I.G.C. şi I.F. au declarat că în ziua de 6 ianuarie 2003 s-au deplasat la locuinţa inculpatului pentru a cumpăra heroină.
Referitor la cantitatea de 2,16 grame heroină şi seringa hipodermică cu urme de heroină, descoperite în locuinţa inculpatului cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate, s-a reţinut că acestea erau destinate consumului propriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N.A. solicitând achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu se face vinovat de traficul de droguri, iar această substanţă găsită în locuinţa lui o deţinea pentru consumul propriu.
În subsidiar a solicitat aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Într-un al doilea subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 414 din 2 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ianuarie 2003, la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat oficiu dispunându-se să fie avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul N.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu este autorul infracţiunii de trafic de droguri, iar substanţa găsită în locuinţa lui o deţinea pentru consumul propriu.
În subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen., aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, conform art. 91 C. pen., deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Într-un al doilea subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele, în baza unui amplu şi judicios material probator administrat, au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului şi au aplicat pedepse just individualizate.
Susţinerile inculpatului, în sensul că nu este autorul faptei sunt infirmate de probele dosarului.
În acest sens, din procesul verbal încheiat de organele de urmărire penală rezultă că depistarea inculpatului a avut loc ca urmare a supravegherii imobilului în care locuia şi în legătură cu care existau informaţii că reprezintă o locaţie de substanţe. S-a mai arătat că pe parcursul supravegherii imobilului a fost observată, intrând şi ieşind, într-un interval de 10 minute, numita C.E. asupra căreia a fost găsită cantitatea de 0,06 grame heroină, drog procurat de la inculpatul N.A., pe care aceasta l-a indicat ca fiind cel de la care îşi procura în mod obişnuit drogurile necesare consumului propriu.
Din acelaşi proces verbal mai rezultă că în locuinţa inculpatului pe lângă cantitatea de 2,23 grame heroină, au fost descoperite un cântar de înaltă precizie şi 13 greutăţi de diverse mărimi, obiecte adecvate cântăririi şi confecţionării dozelor de droguri.
De asemenea, din declaraţiile martorilor M.S., concubina inculpatului, I.F., C.M., I.G.C., S.V., V.A.D. şi B.B. rezultă că scopul vizitelor lor la inculpat îl constituia achiziţionarea de droguri.
Aşa fiind, împrejurarea că inculpatul se ocupa şi cu vânzarea de droguri este pe deplin dovedită, astfel că instanţele au reţinut corect vinovăţia acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constatându-se că nu există temeiuri pentru achitarea lui în sensul în care a solicitat.
În ceea ce priveşte cererea inculpatului prin care a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen., deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni se constată că nu este întemeiată şi urmează să fie respinsă ca atare.
Astfel, potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În alin. (2) al aceluiaşi articol, se stipulează că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana inculpatului.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că cerinţele textului de lege mai sus-menţionat, nu sunt îndeplinite în cauză şi în consecinţă nu pot fi aplicate.
Având în vedere gravitatea faptelor comise de inculpat, respectiv traficul şi consumul de droguri, frecvenţa săvârşirii acestora dar şi consecinţele pe care le au asupra stării de sănătate fizice şi psihice a populaţiei, este evident că acestea nu pot fi apreciate ca neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului se constată că acestea au fost corect individualizate de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, neexistând temeiuri pentru reducerea lor.
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepselor s-a ţinut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea şi împrejurarea comiterii lor, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind cunoscute cu antecedente penale şi a avut o comportare bună înainte de săvârşirea infracţiunilor.
Aşa fiind, pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei lui în societate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul N.A. să fie respins, ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 ianuarie 2003 la 10 august 2004.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 414 din 2 iunie2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 ianuarie 2003 la 10 august 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4097/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4099/2004. Penal. Art.197, 211 c.pen. Recurs → |
|---|
