ICCJ. Decizia nr. 4119/2004. Penal. Art. 175,176 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4119/2004
Dosar nr. 4010/2004
Şedinţa publică din 11 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84/2004, pronunţată la data de 7 aprilie 2004, în dosarul nr. 846/2004, Tribunalul Alba, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T.A. din omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.
A fost condamnat inculpatul la:
- 20 de ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen., raportat la art. 174 C. pen.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 8 ani.
I s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 5 noiembrie 2003 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus prelungirea arestării inculpatului începând cu data de 12 aprilie 2004.
În baza art. 113 C. pen., s-a aplicat cu privire la inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, în condiţii de ambulatoriu, prin reţeaua sanitară a D.G.P.
S-a menţinut sechestrul asigurator instituit prin ordonanţa procurorului din 11 noiembrie 2003, cu privire la imobilul proprietatea inculpatului, situat în Alba Iulia, str. Margaretelor, până la concurenţa sumei de 515.000.000 lei.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească lunar minorilor M.A.R., născut la 4 martie 1988 şi M.A.D., născută la 7 august 1990, o sumă echivalentă cu 1/3 din venitul minim pe economie, începând cu luna noiembrie 2003 şi până la majoratul minorilor, cu titlu de despăgubiri civile, daune materiale eşalonate.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească câte 200.000.000 lei minorilor M.A.R. şi M.A.D., fiii victimei M.D., cu titlu de daune morale, minorii fiind reprezentaţi de mama lor, G.A., domiciliată în Alba Iulia.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile M.I., M.C., M.R. şi T.A., ultimii trei reprezentaţi de M.I., suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune materiale, câte 2.500.000 lei fiecăruia.
S-a respins cererea de acordare a daunelor morale formulate de aceste părţi civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, în faza de urmărire penală, ce va fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească minorilor M.A.R. şi M.A.D., reprezentaţi legal de G.A., suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocatului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul T.A. locuieşte în Alba Iulia şi este divorţat de fosta soţie. Obişnuia să-şi viziteze părinţii în satul Vidolm, judeţul Alba. Are antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa cu amendă penală şi fiind sancţionat administrativ pentru comiterea unor fapte de lovire, ameninţare şi insultă. A fost sancţionat şi cu închisoare contravenţională, în condiţiile Legii nr. 61/1991. În cadrul comunităţii din satul Vidolm, inculpatul este cunoscut ca o persoană periculoasă, care provoacă scandal, inspirând o stare de teamă în rândul cetăţenilor.
În dimineaţa zilei de 4 noiembrie 2003, la cimitirul din satul Vidolm, se pregătea o înmormântare şi câţiva cetăţeni, printre care se afla şi victima D.M. (văr primar al inculpatului) şi numiţii C.V. şi M.A., săpau groapa în care urma să fie îngropat defunctul.
Inculpatul era nemulţumit că groapa respectivă era săpată într-un loc unde fusese îngropat un strămoş de al lui şi a rostit ameninţări la adresa celor de faţă, invocând un blestem care ar urma să aducă moartea celor ce sapă acolo.
Starea de spirit, de nemulţumire şi de agitaţie care pusese stăpânire pe el, avea să-l domine întreaga zi şi să-l determine să aibă o izbucnire extrem de violentă, cu consecinţe ireversibile.
După slujba de înmormântare, inculpatul a participat la masa de pomană, organizată de familia defunctului în incinta şcolii din Vidolm.
La masă a fost prezent şi victima, iar din declaraţia martorilor T.A. şi T.Şt.A., rezultă că după ce au plecat de la masă, au mers până la poarta casei părinţilor inculpatului, unde şi-au strâns mâinile.
Odată întors acasă, inculpatul şi-a ajutat părinţii la anumite treburi gospodăreşti şi, în jurul orelor 16,00, a plecat spre magazinul mixt din sat, denumit de localnici B., care funcţiona şi ca un bar, clienţii fiind serviţi cu băuturi alcoolice pe care le consumau acolo.
La magazin se afla şi victima, sub influenţa băuturilor alcoolice. Între inculpat şi victimă s-a iscat o ceartă, legat de o datorie bănească pe care victima ar fi trebuit să o achite inculpatului.
La un moment dat, victima s-a dus până acasă, i-a relatat mamei sale M.V., că se certase cu inculpatul şi că acesta îi blestemase pe el şi pe ea (mama lui), după care s-a întors cu intenţia de a cere socoteală inculpatului pentru blesteme.
Cearta celor doi a continuat după întoarcerea victimei. La un moment dat, martorul T.S., patronul magazinului şi unchiul inculpatului, le-a cerut să nu se mai certe şi să iasă afară. Martorul H.I. care se afla în magazin l-a auzit pe inculpat provocându-l pe victimă: „Dacă eşti bun, hai cu mine afară".
Cei doi au ieşit afară, unde inculpatul a aplicat lovituri repetate victimei chiar şi după ce acesta era prăbuşit la pământ.
În timp ce lovea, inculpatul era cuprins de un acces de furie, loviturile sale având o forţă deosebită, aspect ce rezultă din leziunile extrem de grave produse victimei. În timp ce lovea inculpatul îi spunea victimei prăbuşite la pământ: „Mai vrei, mai na".
După ce a încetat să lovească, inculpatul a abandonat victima, după care a intrat imediat în magazin şi-a luat haina în grabă şi a plecat fără să vorbească cu nimeni, nimic. Cei din local au ieşit după plecarea inculpatului şi l-au găsit pe victimă aflat într-o stare gravă, prăbuşit la pământ, plin de sânge, lângă peretele exterior al magazinului, având o respiraţie grea. Acesta a fost mutat de lângă perete, pe iarbă.
La scurt timp, martorul C., prieten al victimei, chemat ulterior la faţa locului, a constatat decesul acestuia.
Inculpatul a plecat acasă la părinţii lui de unde, în aceeaşi seară a fost ridicat de organele de poliţie şi ulterior arestat.
S-a mai reţinut că pe tot cursul procesului, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nu a recunoscut comiterea infracţiunii nici în faza de urmărire penală şi nici în faza de judecată. Iniţial a susţinut că victima trăieşte şi totul este o înscenare.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul arată că sentinţa este nelegală sub aspectul încadrării juridice a faptei şi netemeinică sub aspectul aplicării pedepsei complementare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel şi inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea acesteia şi în urma rejudecării, să se procedeze la achitarea sa de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de omor.
În expunerea motivelor de apel, inculpatul arată că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, arătând că victima era un tip violent, avea mulţi duşmani în localitate şi probabil a fost posibil ca unul dintre aceştia să-l fi omorât.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, instanţa de apel constată că apelul parchetului este fondat, deoarece inculpatul şi victima sunt veri primari şi în această situaţie se impune a se schimba încadrarea juridică a faptei din art. 175 lit. i) C. pen., în art. 175 lit. i) şi c) C. pen. şi că pedeapsa complementară este prea aspră urmând a se proceda la stabilirea acesteia la 5 ani.
S-a mai reţinut că instanţa a stabilit o corectă stare de fapt, vinovăţia inculpatului fiind dovedită prin probele administrate.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 222/A/2004, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de parchet, în sensul arătat mai sus şi a respins apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, criticând individualizarea pedepsei care este, după aprecierea sa prea aspră.
Examinând cauza în raport de motivul invocat analizat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, se constată că recursul este nefondat.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele dând eficienţă tuturor criteriilor de individualizare, nefiind temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, sub cuantumul aplicat.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva deciziei penale nr. 222/ A din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 5 noiembrie 2003, la 11 august 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4104/2004. Penal. Art.20, 197 alin.3 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 4121/2004. Penal. L143/2000. Recurs → |
|---|
