ICCJ. Decizia nr. 4103/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4103/2004
Dosar nr. 4217/2004
Şedinţa publică din 10 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 586 din 30 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
- I.V. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi la 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- F.D. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 80 C. pen. şi la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate, prevenţia de la 6 martie 2003 la pronunţare şi în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest.
S-a dispus confiscarea cantităţii de 0,08 gr. heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi a următoarelor sume: 2.690.000 lei; 100 dolari S.U.A., 4.650.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 5 martie 2003, în urma denunţului făcut de I.E., consumatoare de droguri, poliţiştii din cadrul B.C.C.O. Antidrog Bucureşti au procedat la consemnarea seriilor a două bancnote de 100.000 lei şi la marcarea lor cu creion galben fluorescent cu menţiunea „Flagrant droguri 05 martie 2003" urmând a fi folosite pentru cumpărarea de droguri.
În jurul orelor 18,00, denunţătoarea I.E. a mers la domiciliul inculpaţilor din Bucureşti, Aleea Livezilor şi i-a înmânat inculpatului I.V. cele două bancnote, solicitându-i o doză de heroină. Inculpatul a primit banii apoi i-a înmânat coinculpatei F.D. care a scos dintr-un buzunar al pantalonului un tub de medicamente în care se afla o punguţă cu heroină (0,02 gr.) pe care i-a dat-o inculpatului, iar acesta denunţătoarei.
Imediat după aceasta, organele de poliţie au pătruns în locuinţă, i-au cerut inculpatei să declare dacă deţine bunuri sau valori interzise de lege a fi deţinute, iar inculpata a predat tubul de medicamente care conţinea 28 doze heroină. Tot cu această ocazie, au fost descoperite şi cele două bancnote de câte 100.000 lei marcate cu creion fluorescent.
La examinarea cu lampa cu raze ultraviolete, pe palmele inculpatului I.V. s-au pus în evidenţă urme de substanţă galben fluorescent. Asupra inculpatului a fost găsită suma de 4.650.000 lei despre care inculpatul a arătat că provine din vânzarea de droguri.
La percheziţia domiciliară efectuată a mai fost găsită suma de 2.510.000 lei şi o bancnotă de 100 dolari S.U.A. în legătură cu care inculpata a declarat că sunt bani ce provin din vânzarea de heroină.
Împotriva sentinţei a declarat apel numai inculpatul, care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică, susţinând că nu el a comis fapta şi a cerut să fie achitat potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat desfiinţarea sentinţei şi reducerea pedepsei.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 443 din 15 iunie 2004, pronunţată de secţia I penală de la Curtea de Apel Bucureşti.
Nemulţumit şi de această hotărâre, prin cererea trimisă din penitenciar, în termenul legal, inculpatul a atacat-o cu recurs, pe care nu l-a motivat.
Prin apărătorul din oficiu, cu ocazia dezbaterii recursului a reiterat motivele din apel.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, au încadrat faptele săvârşite de inculpaţi în textele de lege corespunzătoare iar la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Este stabilit fără dubiu că inculpaţii întreţineau relaţii de concubinaj de circa 3 ani, iar inculpata F.D. a declarat că a început să se ocupe de vânzarea de droguri din luna decembrie 2002, droguri pe care i le aduceau alte persoane iar ea câştiga o anumită sumă din vânzare.
Spre deosebire de concubina sa care a avut o atitudine procesuală sinceră atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul I.V. a recunoscut iniţial că a vândut droguri pentru ca în cursul cercetării judecătoreşti să susţină că a crezut că martora denunţătoare a venit la concubina sa să cumpere un medicament.
Apărarea a fost înlăturată fiind neserioasă, coinculpata nu este farmacistă şi nu vindea medicamente, iar pe de altă parte, aşa cum au motivat cele două instanţe, inculpatul a luat banii, el i-a transmis concubinei, iar aceasta i-a dat plicul cu heroină pentru a fi înmânat denunţătoarei. Urmele de substanţă galben fluorescentă de pe mâinile inculpatului confirmă cele declarate de coinculpată şi de denunţătoarea I.E.
În raport de pericolul social concret al faptei şi de persoana făptuitorului, pedeapsa redusă sub minimul special ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante nu poate fi considerată ca fiind prea aspră, ea fiind singura în măsură să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
În temeiul art. 38515 pct. 11 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat, iar în temeiul art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce prevenţia de la 6 martie 2003 la pronunţare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 443 din 15 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 martie 2003 la 10 august 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 4100/2004. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4104/2004. Penal. Art.20, 197 alin.3 c.pen.... → |
---|