ICCJ. Decizia nr. 4126/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4126/2004
Dosar nr. 4361/2004
Şedinţa publică din 11 august 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 151 din 1 iunie 2004, Tribunalul Teleorman, secţia penală, a condamnat pe inculpatul L.E.C. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 din acelaşi cod.
S-au aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 9 februarie 2004 la zi.
Pe latură civilă s-a constatat recuperat integral prejudiciul material cauzat prin infracţiune.
A fost admisă cererea formulată de partea civilă N.M. şi obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente L.L. şi L.A., la plata sumei de 15.000.000 lei, daune morale către aceasta.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 5 februarie 2004, inculpatul L.E.C., aflându-se în municipiul Roşiorii de Vede, în jurul orelor 15,00, prin violenţă a deposedat de geantă pe partea vătămată N.M., după care a părăsit în fugă locul faptei.
Întrucât strigătele victimei a alertat o patrulă de jandarmi aflată în zonă şi pe martorul D.D.L., aceştia au alergat după inculpat, care observând că este urmărit, a aruncat geanta, fiind prins.
Urmare loviturilor aplicate de inculpat victima a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare a infracţiunii, întocmit de organele de urmărire penală, declaraţiile părţii vătămate, declaraţia martorului D.D.L., actului medico-legal emis de Serviciul de Medicină Legală Teleorman, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul L.E.C., care a criticat-o pentru netemeinicia pedepsei aplicată, în opinia sa fiind prea severă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 504 din 5 iulie 2004 a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând în fond, a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că instanţa de fond a făcut o greşită individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, considerând că acesta este cunoscut cu antecedente penale, când de fapt în ce îl priveşte nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare.
Totodată, s-a mai reţinut că inculpatul minor la data săvârşirii faptei, a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul L.E.C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat Decizia sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul în recursul său, a motivat că în procesul individualizării pedepsei, instanţa nu a considerat şi nu a dat semnificaţie juridică tuturor criteriilor generale de individualizare.
Examinând hotărârea atacată, în raport de cazul de recurs invocat de parchet şi inculpat, caz prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată recursurile nefondate urmând a fi respinse.
În acest sens funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, poate fi realizat numai printr-o justă individualizare a pedepsei, care să ţină seama nu numai de gradul de pericol social al faptei, care constituie desigur criteriul principal de apreciere a pedepsei, ci şi de persoana căruia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adoptării la condiţiile socio-etice impuse de societate, o pedeapsă exemplară, neavând întotdeauna efectul dorit de legiuitor.
Revenind la cauză, se constată că instanţa de control judiciar a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, minor, necunoscut cu antecedente penale (în cauză nefiind o hotărâre definitivă de condamnare anterioară) elev în clasa a XI-a, provenind dintr-o familie organizată, sincer pe parcursul cercetărilor, recunoscând şi regretând săvârşirea faptei.
În aceste condiţii se reţine că aplicând inculpatului pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, s-au considerat toate criteriile generale de individualizare, astfel ea corespunzând şi scopului ei definit ca atare de art. 52 C. pen.
În consecinţă, recursurile declarate nefiind fondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul L.E.C., împotriva deciziei penale nr. 504 din 5 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 9 februarie 2004, la 11 august 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4125/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4127/2004. Penal. Art.239 alin 4 c. pen. Recurs → |
|---|
