ICCJ. Decizia nr. 4125/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4125/2004
Dosar nr. 4338/2004
Şedinţa publică din 11 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 272/2004 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat inculpatul V.I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale, faptă din perioada 16 august – 27 august 2003).
A fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) C. pen. (fapta din 27 august 2003).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 8 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 31 august 2003 la zi.
S-a constatat acoperit parţial prejudiciul cauzat părţilor vătămate B.V., C.Z. şi I.V.V.
În baza art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a sumei de 100.000 lei, reprezentând contravaloarea ceasului cu care partea vătămată B.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză, precum şi a următoarelor sume de bani: 3.500.000 lei şi echivalentul în lei a sumei de 100 dolari S.U.A. calculat la cursul oficial al B.N.R. din ziua punerii în executare a prezentei hotărâri judecătoreşti, sumă cu care părţile vătămate C.Z. şi I.V.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 191 alin. (1), în referire la art. 189 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul V.I. este cetăţean moldovean, locuieşte în satul Crihana Veche, raionul Cahul, Republica Moldova. În ideea de a-şi câştiga cele necesare traiului, inculpatul V.I. a venit legal în România în iunie 2001, când frontiera de stat pentru minori se putea trece doar pe baza certificatului de naştere şi s-a hotărât să muncească în comuna Matca, judeţul Galaţi, la diverse persoane din comună la care lucra doar în agricultură.
Inculpatul a rămas o perioadă scurtă în comuna Matca, după care a plecat în satul Toflea, comuna Brăhăşeşti, judeţul Galaţi şi a lucrat în cea mai mare parte a timpului la partea vătămată C.Z. zis H. Erau perioade în care inculpatul a lucrat şi la partea vătămată B.V., cu toate că locuia la partea vătămată C.Z.
1. La data de 16 august 2003, inculpatul V.I. s-a hotărât să plece în Republica Moldova. A primit banii de la partea vătămată C.Z., pentru zilele lucrate însă cu toate acestea, ştiind că partea vătămată are bani şi cunoscând şi locul unde acesta ţinea banii, a hotărât să sustragă alte sume de bani.
În baza acestei hotărâri a intrat în camera în care ştia că partea vătămată ţine banii şi, de sub o saltea a sustras 400 dolari S.U.A. şi a plecat la Tecuci unde a cerut găzduire martorului M.I., cetăţean moldovean stabilit în Tecuci.
2. A stat câteva zile în locuinţa cu martorul M.I. şi, în ziua de 25 august 2003, inculpatul V.I. a mers la plimbare în municipiul Tecuci şi, în zona parcului central, în parcare, a văzut autoturismul părţii vătămate C.Z. Ştiind că una din portierele autoturismului este mereu deschisă, inculpatul s-a hotărât să sustragă bani şi bunuri din autoturismul acesteia. Inculpatul a văzut că partea vătămată este în bar, a mers la autoturismul acesteia, a deschis portiera şi din torpedou a sustras suma de 3.600.000 lei şi mai multe bijuterii din aur, 2 brăţări, 1 lănţişor şi mai multe perechi de cercei.
Cu banii şi bunurile astfel sustrase, inculpatul V.I. a mers la locuinţa martorului M.I., a ascuns o parte din bijuterii sub pat într-o cameră, o parte le-a păstrat asupra sa, iar o parte, respectiv trei perechi de cercei, le-a dat martorului M.I. fără a-i spune de unde provin aceste bijuterii.
Abia la câteva zile inculpatul i-a spus martorului M.I. că cerceii din aur daţi sunt sustraşi însă acesta nu a dat importanţă acestui fapt.
3. În ziua de 27 august 2003, convins că poate face rost de alţi bani, inculpatul V.I. a mers în satul Toflea, comuna Brăhăşeşti, judeţul Galaţi, pentru a sustrage bani de la partea vătămată B.V., despre care ştia că are banii într-un seif într-una din camerele casei.
Inculpatul a aşteptat lăsarea serii după care, din garajul părţii vătămate C.Z., la care lucrase, a sustras un cuţit şi o şurubelniţă şi, în jurul orei 3,00, spre dimineaţă, a pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate B.V. şi apoi pe fereastra unui geam, a pătruns în casă. A încercat să deschidă partea de jos a seifului cu cuţitul, însă nu a reuşit şi de aceea a căutat într-un şifonier unde, în buzunarul unei haine, a găsit o cheie cu care a reuşit să deschidă seiful. În partea de jos a seifului, inculpatul a găsit o pereche de cercei, o brăţară şi un lănţişor, toate din aur, pe care le-a luat.
Vrând cu orice preţ să sustragă banii, inculpatul a încercat să deschisă partea de sus a seifului cu cuţitul ce-l avea asupra sa şi atunci partea vătămată B.V. care dormea în cameră s-a trezit şi a început să strige după ajutor. În aceste împrejurări inculpatul V.I. s-a îndreptat cu cuţitul către partea vătămată B.V. pentru a-l speria şi a-şi asigura scăparea şi, apoi, inculpatul a fost deposedat de cuţit.
Inculpatul a reuşit să scape şi să plece doar cu bijuteriile din aur sustrase. A venit la Tecuci şi-a luat bagajele de la martorul M.I. cu intenţia de a ajunge în Republica Moldova, pentru a nu fi depistat.
În vama Oancea, în ziua de 30 august 2003, inculpatul a fost surprins de organele poliţiei de frontieră în momentul când, dându-şi seama că nu poate trece frontiera, voia să se întoarcă în Galaţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal inculpatul V.I., care arată că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică din următoarele considerente:
a) Din probele administrate în cauză, nu rezultă că a săvârşit infracţiunea de tâlhărie, în dauna părţii vătămate B.V., fapta fiind infracţiunea de furt calificat, deoarece nu a ameninţat cu cuţitul pe partea vătămată, deoarece acesta nu era în încăpere. În acest context, precizează inculpatul în memoriul depus la dosarul cauzei şi în faza de urmărire penală, nefiind asistat de avocat, a dat declaraţii ce nu corespundeau adevărului, sub presiunea exercitată de organele de poliţie.
b) Reducerea pedepselor aplicate şi redozarea pedepsei rezultante.
Prin Decizia nr. 364 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale sus-menţionate. S-a constatat ca fiind legală măsura arestării preventive, care a fost menţinută. S-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada arestării preventive cu începere de la 31 august 2003 la zi şi a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că audiat în faza de urmărire penală, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, avocat D.T., inculpatul a recunoscut că a pătruns înarmat cu un cuţit şi o şurubelniţă pe geam în încăperea unde se afla seiful părţii vătămate, moment în care şurubelniţa i-a căzut din buzunar.
Ulterior, când încerca să deschidă partea de sus a seifului, a fost surprins de partea vătămată, care a început să strige „G., G." situaţie în care inculpatul s-a îndreptat cu cuţitul spre partea vătămată, dar aceasta l-a strâns de mână, şi i-a luat cuţitul. În aceste condiţii, inculpatul a fugit pe geam, dar s-a încurcat în perdea.
Această declaraţie dată de inculpat cu respectarea dispoziţiilor procesuale referitoare la dreptul la apărare, respectiv în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel că şi-a formulat convingerea că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în sensul că pătrunzând prin escaladare în încăperea unde se afla seiful, şi unde dormea partea vătămată, fiind surprins de aceasta, l-a ameninţat cu un cuţit cerându-i să-i dea banii ce îi avea.
Faţă de gradul de pericol social al faptelor reţinute în sarcina inculpatului, fapte comise într-o perioadă scurtă de timp, ceea ce denotă perseverenţa infracţională a inculpatului, coroborat şi cu gradul de pericol social al acestor fapte, respectiv pătrunderea prin escaladare, noaptea, înarmat cu un cuţit în încăpere unde dormea partea vătămată şi ameninţarea acesteia cu cuţitul, pedeapsa aplicată inculpatului a fost dată cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând reducerea acesteia.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Instanţele de fond şi apel au stabilit în mod corect împrejurările în care au fost comise faptele, încadrarea juridică ce a fost dată acestora, precum şi vinovăţia inculpatului, date în raport de care au dozat în mod corespunzător pedepsele aplicate, luând, totodată, în considerare şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Perseverenţa de care a dat dovadă inculpatul în materializarea hotărârii de a sustrage bani şi bunuri de la părţile vătămate, care, i-au oferit o slujbă şi l-au creditat cu încrederea lor, precum şi gravitatea sporită a faptei de tâlhărie, ce rezidă din modul de concepere şi săvârşire a acestei fapte, constituie circumstanţe reale ce nu justifică reducerea pedepselor aplicate, al căror cuantum nu este cu mult peste minimul special prevăzut de lege. Totodată, numărul faptelor, aflate în concurs real, justifică aplicarea sporului de 2 luni închisoare.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 364 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 31 august 2003, la 11 august 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4123/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4126/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
