ICCJ. Decizia nr. 4184/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4184/2004
Dosar nr. 4615/2004
Şedinţa publică din 17 august 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 4 august 2004, pronunţată în dosarul nr. 1204/P/AP/2004, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a menţinut arestarea preventivă a apelantului inculpat C.C.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs. Recursul nu a fost motivat în scris şi nici oral.
Înalta Curte, examinând întreaga cauză sub toate aspectele, potrivit art. 38510 alin. (3) din C. proc. pen., raportate la art. 3856 alin. (3) din acelaşi cod, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, publicată în (M. Of. nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
În conformitate cu prevederile art. 160b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeaşi ordonanţă de urgenţă, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis fapta de tâlhărie, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul C.C. a fost iniţial arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune [(lit. c)]
Ulterior, măsura arestării a fost menţinută pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţie)], în speţă, în temeiul condamnării inculpatului C.C. la 4 ani, 6 luni şi 172 zile de închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 334/ S din 18 iunie 2004.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas, încă, definitivă, menţinerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva încheierii din 4 august 2004 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 1204/P/AP/2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4181/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4190/2004. Penal. Art.174, 175 c.p. Recurs → |
|---|
