ICCJ. Decizia nr. 4199/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4199/2004

Dosar nr. 4286/2004

Şedinţa publică din 19 august 2004

Asupra recursului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin sentinţa penală nr. 117 din 15 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul nr. 7326/2003, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c) C. pen., raportat la art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada executată de inculpat de la 02 octombrie 2003, la zi, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi în baza art. 350 C. proc. pen., a fost prelungită arestarea inculpatului pe o durată de 60 zile.

Potrivit art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate de la inculpat sumele de 5.450.000 lei, 110 dolari S.U.A., 105 Euro (transformate în monedă naţională), obţinute din vânzarea de heroină, precum şi suma de 279.000.000 lei, ce include şi suma de 1.600 dolari S.U.A., contravaloarea autoturismului Dacia 1310, contravaloarea a 1116 doze heroină, comercializate cu suma de 250.000 lei /doză în cursul anului 2003.

A fost menţinut sechestrul asigurator aplicat asupra autoturismului menţionat mai sus, prin Ordonanţa nr. 534/2003.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

2. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata D.M. la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, perioada executată de inculpată de la 28 octombrie 2003 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., a fost prelungită arestarea inculpatei pe o durată de 60 zile.

A fost obligată inculpata la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

3. A fost condamnat inculpatul G.T.O., după cum urmează:

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. c), raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la o pedeapsă de un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, perioada executată de inculpat de la 02 octombrie 2003 la zi şi, în baza art. 350 C. proc. pen., a fost prelungită arestarea inculpatului pe o durată de 60 zile.

Potrivit art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

4. A fost condamnat inculpatul S.T., după cum urmează:

- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen., la o pedeapsă de un an închisoare.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada executată de inculpat de la 16 octombrie 2003 la zi şi, în baza art. 350 C. proc. pen., a fost prelungită arestarea inculpatului pe o durată de 60 zile.

Potrivit art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate 6 comprimate de metadonă (5 au fost folosite cu ocazia analizei), depuse la Camera de Corpuri delicte.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 7 mai 2003, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu că inculpatul C.V., procură, deţine, consumă şi comercializează, fără drept, droguri. Pentru stabilirea activităţii sale infracţionale au fost solicitate şi au fost obţinute, în condiţiile art. 91 şi urm. C. proc. pen., autorizaţii pentru interceptarea şi înregistrarea pe bandă magnetică a convorbirilor telefonice pe care le-a purtat inculpatul.

Întrucât cunoştea riscurile acţiunilor sale, inculpatul şi-a schimbat în mai multe rânduri cartela telefonului mobil, ceea ce a necesitat o perioadă mai mare de interceptare, cu solicitarea prealabilă a autorizaţiilor.

În urma acestor interceptări s-a stabilit că vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 se fac inculpaţii C.V., G.T.O., S.T. şi D.M., care au comercializat droguri de mare risc, au deţinut asemenea droguri în vederea consumului şi au pus la dispoziţie locuinţa pentru consumul ilicit de droguri ori au tolerat consumul în locuinţa lor.

Inculpatul C.V., are domiciliul în oraşul Titu – Dâmboviţa, dar de la începutul acestui an a locuit cea mai mare parte a timpului în Bucureşti, fie la V.A., fie în apartamentul inculpatului G.T.O., situat în acelaşi cartier.

În cursul anului 2003, inculpatul a vândut mii de doze de heroină, fiind probată comercializarea a 1.116 doze cu suma de 250.000 lei fiecare, obţinând venituri în sumă totală de 279.000.000 lei. O parte din această sumă a fost folosită pentru achiziţionarea autoturismului Dacia 1310, având anul de fabricaţie 1996, cumpărat în numele inculpatului G.T.O., întrucât inculpatul C.V. a dorit ca autoturismul să fie înscris cu numărul de înmatriculare în Bucureşti. Aşa cum au declarat cei doi inculpaţi, autoturismul a fost achiziţionat cu suma de 1600 dolari S.U.A. S-a mai reţinut că inculpatul a deţinut, fără drept, 36 comprimate metadonă în vederea consumului.

În ziua de 10 octombrie 2003, după efectuarea unui filaj şi după interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului C.V. s-a aflat că acesta cumpărase autoturismul şi că intenţiona să-l înmatriculeze, astfel că s-a organizat un flagrant. S-a mai stabilit că în ziua respectivă inculpatul achiziţionase mai multe doze de heroină pentru consum şi comercializare şi vânduse câteva doze unor consumatori.

Astfel, în jurul orelor 19,00, după ce inculpatul, însoţit de coinculpatul G.T.O., a parcat autoturismul menţionat mai sus, în parcarea de la intersecţia Calea Călăraşilor cu str. Mircea Vodă, pentru a întocmi formele de înmatriculare la Brigada Rutieră din Bucureşti, a fost oprit de către echipa formată din procurori şi poliţişti şi, la percheziţia efectuată, asupra sa s-au găsit sumele de 5.450.000 lei, 110 dolari S.U.A. şi 100 Euro.

În torpedoul autoturismului, printre alte bunuri s-a găsit un pachet de Marlboro cu 8 ţigări, iar între pereţii de carton ai pachetului şi folia argintie s-a găsit un pliculeţ de celofan cu 39 doze de heroină ambalate în „bile", despre care inculpatul C.V. a susţinut că le-a procurat de la un cunoscut.

În aceste condiţii s-a efectuat o percheziţie la domiciliul inculpatului G.T.O., unde locuia şi inculpatul C.V. Într-un dulap amplasat pe balcon s-a găsit un cântar tip „farmacie" folosit de către distribuitorii şi consumatorii de droguri, iar în interiorul unei lustre cu spoturi din bibliotecă s-a găsit un flacon de plastic de culoare albă cu inscripţia Sicomed, în care se aflau 36 comprimate inscripţionate cu literele S şi N, care s-au dovedit a fi metadonă, aparţinând tot inculpatului C.V.

Atât dozele de heroină, cât şi comprimatele de metadonă au fost expertizate în cadrul Laboratorului de analize fizico-chimice droguri, aparţinând D.G.C.C.O.A. din cadrul I.G.P.R.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 367 din 6 octombrie 2003, cele 39 doze găsite asupra inculpatului C.V., conţineau 1,47 gr. heroină, care este un drog de mare risc şi este prevăzut în tabelul nr. 1 anexă la Legea nr. 143/2000. Analiza s-a efectuat prin cromatografie în strat subţire, cât şi prin spectrofotometrie în infraroşu, iar cantitatea de heroină rămasă a fost predată la Camera de corpuri delicte a Direcţiei de cazier judiciar şi evidenţă operativă din cadrul I.G.P.R.

Acelaşi laborator a analizat şi cele 36 comprimate găsite în lustra din locuinţa inculpatului G.T.O. şi care aparţineau tot inculpatului C.V., stabilindu-se că ele conţin metadonă, drog de mare risc, prevăzut în tabelul nr. 2 anexă la Legea nr. 143/2000. Cele 18 comprimate rămase după analiză au fost predate la Camera de corpuri delicte.

Faptele inculpatului C.V. de a vinde în cursul anului 2003 mii de doze de heroină, reuşindu-se probarea comercializării a 1116 doze, cu suma de 250.000 lei fiecare, inculpatul obţinând venituri în valoare de 279.000.000 lei şi de a deţine, fără drept, 36 comprimate de metadonă în vederea consumului constituie infracţiunile de vânzare şi deţinere de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 4 din Legea 143/2000.

Inculpatul G.T.O., l-a găzduit pe inculpatul C.V., câteva luni în primăvara şi vara anului 2003 şi câteva zile în toamna aceluiaşi an, luna septembrie şi începutul lunii octombrie, şi, fiind vechi consumator de heroină, a beneficiat şi el de o serie de doze pe care pe procura de la prietenul său.

Aşa cum a declarat personal în cauză, inculpatul G.T.O., având un ascendent asupra unor furnizori de droguri, a mers în mai multe rânduri, cu inculpatul C.V. la aceştia, pentru a nu fi înşelat la măsurătoare sau cu privire la calitatea mărfurilor. Alteori a mers cu prietenul său la unii furnizori şi l-a prezentat acestora după care inculpatul C.V., continua să ia marfă de la ei.

Declaraţiile inculpatului G.T.O. în care recunoaşte personal acest lucru, se coroborează cu interceptarea telefonică din 18 august 2003, ora 14,25, din care rezultă că inculpatul G.T.O. l-a anunţat pe C.V. că a găsit heroină de calitate şi, mai ales, fără lipsă la numărătoare, trimiţându-şi prietenul să o procure.

În aceste condiţii, prima instanţă a reţinut că inculpatul G.T.O. se face vinovat şi de trafic de droguri de mare risc, faptă ce a fost probată cu interceptarea convorbirilor din 16 iunie 2003, în care inculpatul a oferit unui consumator neidentificat 5 doze heroină şi din data de 14 iunie 2003, ora 14,44, în care o oferit droguri inculpatului S.T.

Astfel a fost înlăturată apărarea inculpaţilor G.T. şi S.T., în sensul că îşi ofereau reciproc sume de bani ca prieteni pentru cumpărarea unor asemenea doze.

Textul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prevede explicit, printre modalităţile de săvârşire a infracţiunii de trafic de droguri şi oferirea, fără să condiţioneze existenţa acestei modalităţi, de numărul ocaziilor în care au fost efectuate asemenea oferiri.

Şi celelalte interceptări de convorbiri dovedesc implicarea inculpatului G.T.O. la comiterea acestor fapte.

În perioada în care inculpatul C.V. a locuit în apartamentul inculpatului G.T.O., acesta i-a pus la dispoziţie locuinţa pentru a prepara dozele de heroină, a le proporţiona, dar şi pentru a consuma astfel de droguri, aspect ce rezultă din declaraţiile ambilor inculpaţi.

Faptele inculpatului G.T.O. de a înlesni şi a-l ajuta pe inculpatul C.V. să obţină de la furnizorii cunoscuţi de el heroină de calitate şi fără lipsă de măsurătoare ori de a-I prezenta în acelaşi scop furnizori folosiţi de el, de a oferi altor consumatori doze de heroină şi de a-şi pune locuinţa la dispoziţie pentru consum de droguri, constituie infracţiunile de complicitate la trafic de droguri, trafic de droguri şi punerea locuinţei la dispoziţie pentru consum ilicit de droguri sau tolerarea consumului, prevăzute de art. 26, raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (2) şi art. 5 din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul S.T., a frecventat anturajul inculpaţilor C.V. şi G.T.O., fiind un consumator vechi de heroină, pe care şi-a administrat-o injectabil în venă.

Marea majoritate a drogurilor le procura de la inculpatul C.V., căruia la telefon îi solicita cât mai codificat dozele, de regulă două doze, iar pentru a-şi masca cererea încheia cu formula „2-3 e sacru" sau „2-3 ore".

Ca şi inculpatul G.T.O., inculpatul S.T. a recunoscut faptul că au fost cazuri în care reciproc şi-au oferit droguri când au avut nevoie.

Oferirea de droguri reprezintă un element de sine stătător al laturii obiective a infracţiunii, legea nefixând vreun număr de asemenea acte pentru existenţa infracţiunii.

În timpul cercetărilor, există indicii că inculpatul S.T. are la domiciliul său droguri de mare risc, s-a efectuat o percheziţie la locuinţa sa din Bucureşti, în prezenţa inculpatului s-a găsit pe noptiera din dormitor un flacon alb, pe care era scris Sicomed, cu 11 comprimate inscripţionate S.N. şi alte două comprimate neinscripţionate.

S-a efectuat şi în acest caz analiza comprimatelor găsite, prin raportul de constatare ştiinţifică nr. 368080 din 17 octombrie 2003, stabilindu-se că cele 11 comprimate cu inscripţia S.N. şi metadonă şi două comprimate codeină (medicamente care sunt menţionate în tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000) sunt droguri de mare risc.

Tot la percheziţie s-au mai găsit într-un dulap, o linguriţă cu urme de afumare, iar în scrumieră 3 bucăţi de staniol prezentând urme de heroină.

În ceea ce priveşte provenienţa comprimatelor de heroină, inculpatul S.T. a susţinut că acestea i-ar fi rămas din urmă cu un an şi jumătate, din perioada când a fost internat pentru o cură de dezintoxicare.

Din actele de la dosar rezultă însă că inculpatul a fost internat la secţia XVI psihiatrie, Centrul pilot toxicomanie din cadrul Spitalului clinic de psihiatrie Prof. Dr. Al. Obregia, în perioada 12 septembrie – 15 septembrie 200, cu dependenţă la heroină, când nu i s-a administrat metadonă şi, în perioada 13.02 – 02 iulie 2001, cu diagnosticul „toxicoman heroină", urmând tratament cu metadonă în regimul impus de regulamentul spitalului.

Potrivit adresei nr. 6063/2003 a Spitalului clinic de psihiatrie, tratamentul cu metadonă i-a fost administrat exclusiv în perioada internării şi sub supraveghere medicală.

În această situaţie prima instanţă a reţinut că deţinerea de droguri a fost făcută fără drept de inculpat, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Mai mult, date fiind perioadele în care inculpatul S.T. nu a avut heroină, este sigur că ar fi folosit metadona dacă i-ar fi rămas, urmele de heroină existente în linguriţă şi pe staniolul găsit la percheziţie, dovedind că de fapt el se droga când a fost percheziţionat şi că nu dorea să renunţe la acest drog prin metadonă, aşa cum s-a apărat, existând o evidentă asemănare între ambalajul cu metadonă găsit la el şi cel găsit la locuinţa inculpatului G.T.O., ambele în flacon alb cu inscripţia Sicomed, ceea ce demonstrează că inculpaţii aveau aceeaşi sursă.

Cu privire la cele două comprimate de codeină inculpatul nu a oferit o apărare credibilă.

Faptele inculpatului S.T. de a oferi în mai multe rânduri heroină altor furnizori şi de a deţine, fără drept, metadonă la locuinţa sa constituie infracţiunile de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Inculpata D.M. este de mai mulţi ani concubina inculpatului C.V., a locuit în oraşul Titu, dar a stat împreună cu concubinul ei în unele perioade la Bucureşti. Aşa cum a rezultat din declaraţiile inculpaţilor, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, inculpatul C.V. a iniţiat-o pe inculpata D.M. în ceea ce priveşte distribuirea şi vânzarea de droguri, a pus-o în legătură cu clienţii săi, cu modul de preparare şi proporţionare a dozelor, cu jargonul folosit şi cu preţul acestora, astfel că inculpata a început să vândă şi ea heroină.

În perioadele în care se afla la Bucureşti, atunci când C.V. nu era disponibil sau pur şi simplu nu era bine dispus, inculpata îi servea personal pe clienţii trimişi de concubinul ei, iar banii încasaţi pentru dozele vândute, îi preda inculpatului C.V.

Cu ocazia audierii sale, inculpata a negat orice implicare în această activitate infracţională, pentru ca, atunci când i s-au arătat interceptările telefonice ale convorbirilor cu concubinul său ori cu diferiţi clienţi, să recunoască faptul că a vândut heroină.

Această recunoaştere a inculpatei se coroborează cu declaraţiile inculpatului C.V. şi ale martorilor B.Y. şi T.C. care au cumpărat de la aceasta, de mai multe ori, doze de heroină.

Faptele inculpatei D.M. de a vinde în mai multe rânduri doze de heroină, constituie infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel toţi cei patru inculpaţi.

Astfel, inculpatul C.V. a susţinut personal şi prin apărătorul său, că sentinţa este netemeinică, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care a considerat-o mult prea aspră în raport de gravitatea faptelor, de persoana sa şi de împrejurarea că a dat dovadă de sinceritate, recunoscând şi regretând faptele.

Inculpata D.M. a criticat sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică, susţinând că, în mod greşit fapta sa a fost încadrată în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru că personal nu a comercializat droguri de mare risc, aşa cum s-a reţinut, ci uneori i-a dat ajutor concubinului său, inculpatul C.V., astfel că a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în complicitate la această infracţiune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000.

În subsidiar, inculpata a solicitat să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute deja în favoarea sa cu consecinţa reducerii pedepsei la minimul posibil.

Inculpaţii G.T.O. şi S.T. au criticat sentinţa ca fiind nelegală, susţinând, în esenţă, că, în mod greşit s-a reţinut în sarcina lor infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece ei nu s-au ocupat cu traficul de droguri de mare risc, aşa cum a apreciat instanţa de fond şi nu poate fi considerată o astfel de activitate faptul că, în anumite împrejurări, şi-au oferit unul altuia câte o doză de heroină.

Inculpaţii au susţinut că ei sunt numai deţinători şi consumatori de astfel de substanţe, astfel că nu pot răspunde decât pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Ambii inculpaţi au solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei şi achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul G.T.O. a mai susţinut că nu poate fi considerat complice la activitatea desfăşurată de inculpatul C.V., pentru că el niciodată nu a mers împreună cu acesta să cumpere sau să vândă droguri, şi nici nu pus la dispoziţie apartamentul său pentru astfel de activităţi, inculpatul C.V. fiind doar locatar în apartament.

În subsidiar inculpatul G.T.O. a cerut reducerea pedepselor la minimul posibil.

Prin Decizia penală nr. 288 din 28 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 2987/2004 au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.V.,G.T.O. şi D.M.

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus arestarea preventivă la zi, începând cu data de 2 octombrie 2003 pentru inculpaţii C.V. şi G.T.O. şi de la 16 octombrie 2003 pentru inculpatul S.T.

Au fost obligaţi inculpaţii la câte 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Ploieşti a precizat că situaţia de fapt a fost bine reţinută de prima instanţă, iar încadrarea juridică a faptelor este corectă.

Este cert că inculpatul C.V. a avut o activitate îndelungată, comercializând o mare cantitate de droguri de mare risc şi, în mod deosebit heroină, făcându-şi din această îndeletnicire o sursă de câştig ilicit, activitate în care a angrenat-o şi pe concubina sa inculpata D.M., care în lipsa lui de acasă şi la indicaţiile date prin telefon de către C.V., dădea dozele necesare consumatorilor şi primea banii.

Pentru aceste considerente, Curtea a respins cererea inculpatei D.M. de schimbare a încadrării juridice a faptei, în complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.

S-a mai apreciat că inculpatul G.T.O. se face vinovat de comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, deoarece, în mai multe rânduri, l-a însoţit pe inculpatul C.V. la întâlnirile cu diverşi traficanţi de droguri, de la care a primit, astfel de produse în vederea comercializării. Mai mult, inculpatul C.V. şi-a desfăşurat o parte din activitate în apartamentul inculpatului G.T.O., unde s-au găsit, printre altele, şi un cântar de mare precizie cu care erau cântărite dozele de heroină. Aşadar, Curtea a apreciat că în mod corect au fost reţinute în sarcina inculpatului infracţiunile pentru care a fost condamnat.

Nu a fost luată în considerare nici apărarea inculpatului S.T., în sensul că nu s-a ocupat de traficul de substanţe interzise, iar împrejurarea că i-a oferit prietenului său ori i-a cumpărat o doză de heroină, deoarece acesta nu avea bani, nu poate fi considerată infracţiune de trafic de substanţe interzise de mare risc, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, printre modalităţile de comitere a infracţiunii de trafic ilicit de droguri se află şi activitatea de „oferire", ceea ce a şi făcut inculpatul S.T., faptă recunoscută de acesta în declaraţiile date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată.

Este adevărat că prin modul în care a procedat, acţiunea sa prezintă un grad mai redus de pericol social, dar această împrejurare a fost avută în vedere de instanţa de fond la individualizarea pedepsei, prin reţinerea de circumstanţe atenuante reale şi persoane şi aplicarea unei pedepse la limita minimă prevăzută de lege.

Totodată, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor C.V., G.T.O. şi D.M. au fost bine individualizate, în raport cu gravitatea deosebită a faptelor comise şi persoana făptuitorilor, primul fiind şi recidivist post executoriu, astfel că nu se impune redozarea pedepselor.

Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpata D.M., care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., susţinând că soluţiile pronunţate în cauză sunt nelegale şi netemeinice, întrucât faptei pe care a săvârşit-o i s-a dat o greşită încadrare juridică în dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în realitate ea desfăşurând activităţi specifice complicităţii la această infracţiune.

Totodată, inculpata a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei şi dându-se o mai mare eficienţă circumstanţelor personale recunoscute în favoarea sa.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:

Potrivit legii penale (art. 24 C. pen.) autor este persoana care, prin acte de executare, realizează, în mod nemijlocit elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.

Prin nemijlocit se înţelege efectuarea unor acte de executare, fără interpunerea altor persoane.

Dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), definesc activitatea complicităţii ca fiind sprijinul dat de o persoană, în orice mod şi prin orice mijloace unei alte persoane la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Pe de altă parte, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, constituie infracţiunea de trafic de droguri, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, promovarea, cumpărarea, deţinerea şi alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc fără drept, pedeapsa fiind închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi [(alin. (1)], iar dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi ( alin. (2)).

Prin acest mod de redactare, legiuitorul a înţeles să reglementeze noţiunea de „trafic" în cel mai larg sens al său, conferind caracter penal tuturor acţiunilor legate de producerea şi manipularea drogurilor.

Deşi textul de incriminare nu prevede expres, este evident că aceste acţiuni trebuie să fie comise în scopul remiterii de droguri, indiferent de modalitate, către alte persoane.

Deşi, conduita inculpatei D.M. a fost grefată pe relaţia de concubinaj pe care o avea de peste 9 ani cu inculpatul C.V., probele administrate în cauză conturează şi caracterizează, în mod evident, activitatea desfăşurată, aceasta ca fiind specifică autoratului şi nu complicităţii. Astfel, după ce a fost iniţiată de concubinul său cu privire la modul de preparare ori proporţionare a dozelor, inculpata personal, a vândut doze de heroină mai multor clienţi (activitate care se circumscrie uneia din cele 17 modalităţi normative prin care poate fi săvârşită această infracţiune), situaţie care rezultă din interceptările convorbirilor telefonice cu concubinul său, ori cu diferiţi clienţi, din declaraţiile martorilor B.Y. şi T.C., care au cumpărat de la aceasta de mai multe ori doze de heroină, coroborate cu ultimele declaraţii de recunoaştere a faptelor de către inculpată.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., nu este fondat şi îl va respinge ca atare.

Reexaminând cauza sub aspectul criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei D.M., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, nu se constată temeiuri pentru a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea acesteia, o pedeapsă într-un cuantum mai redus nefiind aptă a îndeplini funcţiile şi a realiza scopul pedepsei, în contextul în care infracţiunea a fost săvârşită, cât şi a caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracţiuni în ultima perioadă de timp.

Infracţiunile de trafic de droguri de mare risc şi deţinere de droguri în vederea consumului propriu prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social.

Aceste infracţiuni de a amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate.

Inculpata prezintă un grad ridicat de periculozitate socială, având în vedere că a recurs la obţinerea mijloacelor materiale necesare, pe căi ilicite şi anume prin vânzarea de droguri.

Inculpata a avut iniţial a atitudine nesinceră, încercând să denatureze adevărul şi să inducă în eroare organele judiciare, revenirea sa ulterioară fiind determinată de probele administrate, ce au atestat indubitabil activitatea sa infracţională.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatei nu ar fi temeinică lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.M.

Potrivit art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive a acesteia de la 28 octombrie 2003 la 19 august 2004.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs, în sumă de 1.200.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.M. împotriva deciziei penale nr. 288 din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 28 octombrie 2003 la 19 august 2004.

Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 august 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 4197/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 4201/2004. Penal. Art. 211 c.p. Recurs →

ICCJ. Decizia nr. 4199/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4199/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs