ICCJ. Decizia nr. 4340/2004. Penal. întrerupere executre. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4340/2004
Dosar nr. 4013/2004
Şedinţa publică din 3 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 670 din 18 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1030/2004 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare, formulată de condamnatul D.M. şi s-a dispus obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că nu există acele împrejurări speciale în sensul legii, prin care viaţa familiei sau a condamnatului ar avea consecinţe grave, dacă el nu ar beneficia temporar de întreruperea executării pedepsei închisorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, invocând şi pe această cale motive de ordin social, pentru care să beneficieze de o întrerupere a executării pedepsei închisorii.
Prin Decizia penală nr. 481/ A din 24 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins ca nefondat apelul condamnatului D.M. şi a fost obligat apelantul la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, condamnatul D.M. se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, conform M.E.P.I. nr. 747 din 4 noiembrie 2003.
El a formulat o cerere de întrerupere a executării pedepsei, invocând motive de ordin familial, împrejurare în care instanţa a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul său din comuna Buriaş.
Din cuprinsul actului întocmit de Primăria comunei Periş a rezultat că familia condamnatului locuieşte într-un imobil al părinţilor săi, compus din 3 camere şi dependinţe, desfăşoară activităţi de comerţ în cadrul unei asociaţii familiale şi deţine în proprietate o suprafaţă de 0,5 h. teren agricol.
S-a apreciat că în mod corect judecătorul fondului a reţinut că petentul condamnat sau familia lui nu se află în acele împrejurări speciale ce ar conduce la consecinţe grave, dacă nu s-ar dispune întreruperea executării pedepsei, întrucât situaţia familiei sale, aşa cum rezultă din ancheta socială, nu este nici pe departe critică sau precară şi nu impune prezenţa lui la domiciliu.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul D.M., care a reiterat motivele invocate în cererea iniţială şi în faţa instanţei de apel.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Legiuitorul a înţeles că, în situaţii deosebite, de natură a afecta grav şi irevocabil starea familiei condamnaţilor ori a bunurilor acestora, să acorde un plus de clemenţă şi să permită revenirea temporară a condamnaţilor în sânul societăţii.
Astfel, potrivit art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave, pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată şi numai pentru cel mult 3 luni.
Legea nu stabileşte care sunt „împrejurările speciale" datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar putea produce consecinţe grave. Revine instanţei de judecată sarcina de a face aprecieri asupra temeiniciei cererii.
Rezultă aşadar că, în cauză trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât şi consecinţele grave pe care executarea imediată a pedepsei le-ar avea pentru aceştia dar şi certitudinea că aceste consecinţe ar putea fi evitate pe perioada maximă de 3 luni în care, potrivit legii întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă.
În speţă, faţă de susţinerile condamnatului s-a dispus efectuarea unei anchete sociale, din conţinutul căreia nu se desprinde iminenţa producerii consecinţelor grave la care se referă textul de lege, deoarece împrejurările invocate de condamnat în motivarea cererii de întrerupere a executării pedepsei nu există în realitate.
Familia condamnatului locuieşte într-un imobil al părinţilor acestuia compus din 3 camere şi dependinţe, deţine în proprietate o suprafaţă de 0,5 ha teren agricol şi desfăşoară activităţi de comerţ în cadrul unei asociaţii familiale, astfel încât prezenţa pasageră a condamnatului la domiciliu pe o perioadă de maximum 3 luni, nu poate influenţa în vreun mod starea familiei sale, nici pe departe precară.
Faţă de aceste considerente, apreciind că, cererea petentului nu întruneşte condiţiile, prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 din acelaşi cod, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul D.M.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe recurentul-condamnat la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.M., împotriva deciziei penale nr. 481/ A din 24 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4336/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4341/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
