ICCJ. Decizia nr. 4449/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4449/2004
Dosar nr. 3834/2004
Şedinţa publică din 8 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din 28 aprilie 2004 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul M.L. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea graţierii pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1), lit. i) C. pen. (fapta din septembrie 2001) şi a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. i) (fapta din 15 august 2001) prin sentinţa penală nr. 910 din 27 noiembrie 2002 a Judecătoriei Drăgăşani (dos. nr. 2391/2002).
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., cele două pedepse au fost contopite, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de un an şi 6 luni închisoare pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa de 7 ani închisoare dispusă în prezenta cauză, în total, 8 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 57 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei timpul arestării preventive de la 20 ianuarie 2004, la zi.
În baza art. 160 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 130.000 lei.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.500.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 19 ianuarie 2004, în jurul orei 22,40, pe stradă, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată M.G.D., a imobilizat-o şi, simulând că are asupra sa un cuţit, a ameninţat-o, cerându-i geanta. Apoi, inculpatul a smuls geanta victimei de pe umăr, fugind cu bunul sustras asupra sa.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal de identificare, proces-verbal de efectuare a percheziţiei corporale, declaraţiile martorului M.G., declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 159/ A din 8 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
În baza art. 160b, raportat la art. 3022 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus perioada prevenţiei la zi.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apără-torului din oficiu avansându-se din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.L., solicitând admiterea acestuia şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Totodată, a solicitat înlăturarea adăugării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, întrucât aceasta trebuie contopită.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Prin sentinţa penală nr. 50 din 21 ianuarie 2002 a Judecătoriei Drăgăşani, inculpatul M.L. a fost condamnat la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, cu art. 81 C. pen., pentru săvârşirea la data de 26 ianuarie 2000 a infracţiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin neapelare, la 13 martie 2002.
Prin sentinţa penală nr. 910 din 27 noiembrie 2002 a Judecătoriei Drăgăşani, inculpatul minor a fost condamnat la patru pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea de infracţiuni de furt calificat la datele de 9 decembrie 2000, 8 iunie 2001, 15 august 2001, septembrie 2001.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului M.L. prin sentinţa penală nr. 50 din 21 ianuarie 2002 a Judecătoriei Drăgăşani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 85 alin. (1) C. pen., toate pedepsele aplicate prin cele două hotărâri judecătoreşti au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
Prin Decizia penală nr. 140/ R din 8 aprilie 2003 a Curţii de Apel Piteşti s-au casat în parte sentinţa nr. 910 din 27 noiembrie 2002 a Judecătoriei Drăgăşani şi deciziei penale nr. 28 din 5 februarie 2003 a Tribunalului Vâlcea, s-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat graţiate pedepsele de câte un an şi 6 luni închisoare, aplicate pentru faptele săvârşite la 15 august 2001 şi septembrie 2001.
Celelalte pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare au fost recontopite, urmând ca inculpatul să execute un an şi 6 luni închisoare.
Noua infracţiune comisă la data de 19 ianuarie 2004, fiind săvârşite în termenul de încercare de 3 ani, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 543/2002, în mod corect a atras revocarea graţierii pedepselor de câte un an şi 6 luni închisoare, aplicate inculpatului pentru faptele din 15 august 2001 şi, respectiv, septembrie 2001, măsură care urmează a fi menţinută.
Instanţa de fond a greşit însă când a dispus ca pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare să fie executată alături de pedeapsa de 7 ani închisoare, stabilită pentru noua faptă dedusă judecăţii.
Curtea constată că faptele săvârşite la 15 august 2001 şi septembrie 2001 sunt în concurs real cu celelalte fapte pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 910 din 27 noiembrie 2002, astfel că, în baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 36 C. pen., va dispune contopirea pedepselor de câte un an şi 6 luni închisoare, aplicate pentru săvârşirea acestor infracţiuni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare.
Executarea acestei pedepse a început la 9 mai 2002, iar la 21 mai 2003n inculpatul a fost liberat din detenţie.
În aceste condiţii, cumulul aritmetic între pedepsele de un an şi 6 luni închisoare şi, respectiv, 7 ani închisoare nu se mai impune, inculpatul M.L. urmând să execute numai pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul inculpatului M.L. şi să caseze hotărârile pronunţate numai cu privire la individualizarea pedepsei de executat.
Având în vedere perseverenţa infracţională a inculpatului, faptul că măsurile de clemenţă dispuse până în prezent nu şi-au atins scopul, Curtea constată că instanţele de judecată au individualizat în mod just pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi că nu se impune reducerea cuantumului stabilit fără a se goli de conţinut, în mod vădit dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor vor fi menţinute.
Timpul arestului preventiv va fi dedus din pedeapsa aplicată de la 20 ianuarie 2004 la 8 septembrie 2004.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.L. împotriva deciziei penale nr. 159/ A din 8 iunie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 90 din 28 aprilie 2004 a Tribunalului Vâlcea, numai cu privire la individualizarea pedepsei de executat.
Menţine revocarea graţierii pedepselor de câte un an şi 6 luni închisoare, aplicate inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. (faptele din 15 august 2001, şi, respectiv, septembrie 2001) prin sentinţa penală 910 din 27 noiembrie 2002 a Judecătoriei Drăgăşani.
Conform art. 33, art. 34 şi art. 36 C. pen., contopeşte aceste pedepse cu pedepsele de câte un an şi 6 luni închisoare, aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 910/2002 a Judecătoriei Drăgăşani, urmând ca inculpatul să execute în final, pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
Constată că pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, a fost executată de inculpat în perioada 9 mai 2002 – 21 mai 2003.
Inculpatul M.L. urmează a executa numai pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 221 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 20 ianuarie 2004 la 8 septembrie 2004.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4430/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 4455/2004. Penal → |
|---|
