ICCJ. Decizia nr. 4457/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4457/2004
Dosar nr. 2791/2004
Şedinţa publică din 9 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 414 din 22 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a hotărât următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din infracţiunea prevăzută de art. 65 din Legea nr. 56/1992, în infracţiunea prevăzută de art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105 din 25 iunie 2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002 şi în baza acestui text de lege, a condamnat pe inculpatul P.A. la un an închisoare şi conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată pedeapsa şi a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege.
A făcut aplicarea art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 837 din 17 mai 1999 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, dispunând ca inculpatul să execute această pedeapsă.
În baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1), lit. a), c), e), g) şi i) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi cu referire la art. 146 din acelaşi cod, a condamnat pe inculpat la 11 ani închisoare.
Conform art. 65 C. pen., instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
Potrivit art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 837/1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa de 11 ani închisoare, deci 11 ani şi 9 luni închisoare.
În baza art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la un an închisoare. A făcut aplicarea art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 837/1999, pedeapsă ce se va executa alături de prezenta sancţiune penală, rezultând un an şi 9 luni închisoare.
În baza art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a condamnat pe inculpat la un an închisoare.
A făcut aplicarea art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 837/1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pedeapsă ce se va executa, alături de pedeapsa de un an închisoare, rezultând un an şi 9 luni închisoare.
În baza art. 293, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpat la un an închisoare, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată această pedeapsă şi a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege.
A făcut aplicarea art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 837/1999, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă.
În baza art. 217 C. pen., a condamnat pe inculpat la un an închisoare.
Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiată această pedeapsă şi a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din aceeaşi lege.
A făcut aplicarea art. 83 C. pen., cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 837/1999, inculpatul urmând să execute această pedeapsă.
În baza art. 33 lit. a), art. 35 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, dispunând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani şi 9 luni închisoare precum şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dispus aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus detenţia preventivă, de la 22 februarie 2000, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
Potrivit dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea paşaportului falsificat.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri 5.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii către partea civilă M.D., 5.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei, către G.A., 200 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei către T.G., 42.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei, către Ambasada Republicii Yemen şi 29.047.045 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei, către Societatea de Asigurări O. SA.
Instanţa a respins cererea de despăgubiri materiale şi morale formulată de partea civilă T.M. şi cererea de despăgubiri morale formulată de partea civilă A.M.E.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, în perioada octombrie – noiembrie 1999, inculpatul P.A. a participat în calitate de complice, alături de inculpaţii B.R. şi D.A.C., faţă de care cauza a fost disjunsă, conform art. 38 C. proc. pen., la sustragerea a şase autoturisme de lux, fabricate recent, în valoare totală de 300.000 dolari S.U.A., respectiv (proprietatea părţii civile T.M., la 17 octombrie 1999), (proprietatea Ambasadei Republicii Yemen, la 22 octombrie 1999), (proprietatea părţii vătămate S.D.Ş., la 29 octombrie 1999), (aparţinând părţii civile G.A., la 18 noiembrie 1999) şi (proprietatea părţii civile M.D., la 18 noiembrie 1999).
Sustragerile au fost comise pe timp de noapte, prin efracţie, escaladare, chei potrivite sau utilizare fără drept a cheii adevărate.
În patru cazuri, autoturismele au fost sustrase de pe arterele de circulaţie unde se aflau parcate.
Pentru a realiza sustragerea maşinii părţii civile G.A., blocat de autoturismul părţii civile T.G., inculpatul P.A. a spart unui din geamurile laterale ale ultimului autoturism şi l-a deplasat prin împingere circa 10 metri.
La 10 februarie 2000, pentru a se sustrage de la urmărirea penală, inculpatul P.A. şi-a procurat de la o persoană neindentificată, un paşaport fals, cu ajutorul căruia la 16 februarie 2000, a plecat în Germania, de unde ulterior a fost returnat în ţară.
Sentinţa a fost apelată de inculpat, susţinând că pedeapsa aplicată nu a fost individualizată în mod just, fiind prea aspră în raport de contribuţia sa la săvârşirea sustragerilor, considerând-o ca minoră faţă de ceilalţi inculpaţi. Totodată, a invocat faptul că starea sănătăţii sale este precară şi că a manifestat sinceritate pe tot parcursul procesului penal.
Prin Decizia penală nr. 316 din 3 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a dedus detenţia preventivă de la 22 februarie 2000, la zi şi a menţinut starea de arest.
Totodată, l-a obligat pe inculpat să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul P.A. a declarat recurs, susţinând că el a săvârşit doar furtul din noaptea de 18 noiembrie 1999 şi nu recunoaşte celelalte furturi. Faţă de participaţia sa, numai la furtul recunoscut, pedeapsa aplicată este prea aspră. De asemenea, pedeapsa este prea mare şi faţă de situaţia precară a sănătăţii sale şi de poziţia sa pe parcursul procesului penal, pe care o consideră sinceră.
Criticile sunt nefondate.
Din verificarea probelor şi lucrărilor dosarului, se constată că prima instanţă a reţinut corect participarea, în calitate de complice, la sustragere a şase autoturisme, a inculpatului P.A. şi nu numai la fapta din noaptea de 18 noiembrie 1999, participarea la toate faptele stabilite fiind confirmată de inculpaţii B.R. şi D.A.C., de procesul - verbal de prezentare pentru recunoaştere după fotografii şi de probele din dosarul privind pe cei doi inculpaţi sus-menţionaţi.
Celelalte fapte reţinute în sarcina inculpatului P.A. nu au fost contestate.
Încadrarea juridică dată faptelor este, de asemenea, corectă.
Totodată, se constată că instanţele au făcut o justă individualizare a pedepselor, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a avut în vedere că inculpatul P.A. nu este la prima infracţiune, fiind condamnat anterior la 9 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, pentru o infracţiune de furt calificat.
Totodată, s-a ţinut seama că acesta a încercat să se sustragă de la răspundere penală, plecând în străinătate cu un paşaport falsificat.
Faţă de aceste considerente, dar şi de gravitatea faptelor, se impune a se menţine pedepsele la cuantumul la care au fost fixate, pentru a se asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente şi neconstatându-se nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul este nefondat şi urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din durata pedepsei aplicate în final, urmează a se deduce arestarea preventivă de la 22 februarie 2002, la data prezentei deciziei.
Recurentul urmează a fi obligat să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A., împotriva deciziei penale nr. 316 din 3 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 22 februarie 2000 la 9 septembrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4456/2004. Penal. 197,211 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4458/2004. Penal. Art208, 209,c. pen. Recurs → |
|---|
