ICCJ. Decizia nr. 4459/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4459/2004
Dosar nr. 2413/2004
Şedinţa publică din 9 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21 din 28 ianuarie 2004, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpaţii:
- B.A. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 864 C. proc. pen., raportat la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 121/A/2002 a Curţii de Apel Oradea şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în cauză.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive, de la 27 decembrie 2002, la zi, cât şi perioada executată din pedeapsa de un an închisoare, respectiv de la 22 martie 2001, la 14 august 2001.
- B.C. la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 27 decembrie 2002, la zi.
- B.D. la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 27 decembrie 2002, la zi.
În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 2.800.000 lei şi 10 Euro de la cei trei inculpaţi.
Potrivit art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în seara zilei de 24 decembrie 2002, cei trei inculpaţi au acostat un grup de copii, care umblau cu colindul în localitatea Roit, jud. Bihor şi prin acte de violenţă i-au deposedat de suma de 2.800.000 lei şi 10 Euro.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 65/ A din 6 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile prin care inculpaţii B.A., B.C. şi B.D., solicitau, în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, cei trei inculpaţi au declarat recurs, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 18, 171 şi 14 C. proc. pen., susţinând, ca şi în apel că faptele nu au fost comise de aceştia, că încadrarea juridică, în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (3) lit. a) C. pen., nu este corectă, iar pedepsele nu sunt just individualizate.
Examinând hotărârile atacate, în raport de criticile de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.
Din ansamblul probatoriului administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti (declaraţiile celor două părţi vătămate S.G. şi B.F. coroborate cu actele medico-legale de la dosar şi declaraţiile martorilor B.F., B.S., T.R., I.P., B.M., I.R.L. şi T.D.) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că în seara zilei de 24 decembrie 2002, în jurul orelor 19,30, în timp ce se deplasau prin localitatea Roit, jud. Bihor, spre domiciliile lor, împreună cu alţi copii de vârsta lor, părţile vătămate S.G. şi B.F., au fost acostate de către cei trei inculpaţi şi loviţi cu bâtele, pentru a-i deposeda de suma de 2.800.000 lei şi 10 Euro primiţi de la cetăţeni de către grupul respectiv de colindători.
Faptul că în cursul cercetării judecătoreşti o parte dintre martori şi părţile vătămate au revenit asupra declaraţiilor se explică prin intervenţiile făcute de familiile inculpaţilor, care sunt cunoscuţi în localitate prin comportamentul lor violent.
Susţinerile inculpaţilor, în sensul că în seara de 24 decembrie 2002 au jucat cărţi, împreună cu alte persoane, audiate ca martori în cauză, nu pot fi acceptate, martorii respectivi neputând preciza dacă la ora la care s-au comis faptele aceştia se aflau la jocul de cărţi, ori au plecat în sat şi au revenit.
Indicarea prevederilor art. 211 alin. (3) lit. a) C. pen., în loc de alin. (21) lit. a) din acelaşi text de lege, nu impune schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen., în cauză fiind vorba de o simplă eroare materială, care poate fi îndreptată de către instanţa de fond prin încheiere.
Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea acestora, instanţa de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social sporit al faptelor comise (atacarea de către inculpaţi a unui grup de copii, pe timp de noapte şi deposedarea lor de o sumă de bani, prin acte de violenţă), limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi de persoana inculpaţilor, cunoscuţi cu un comportament violent, unul dintre aceştia fiind recidivist şi care în cursul procesului au adoptat o poziţie nesinceră, încercând să intimideze pe părţile vătămate şi să influenţeze martorii.
Cum din actele dosarului nu rezultă nici existenţa unor motive de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de cei trei inculpaţi să fie respinse, ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce, din pedepsele aplicate celor trei inculpaţi, perioadele cât aceştia au fost arestaţi preventiv.
Onorariul pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.A., B.C. şi B.D. împotriva deciziei penale nr. 64 din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor B.C. şi B.D., perioada arestării preventive, de la 27 decembrie 2002 la 9 septembrie 2004, iar pentru inculpatul B.A., perioada arestării preventive de la 22 martie 2001 la 14 august 2001 şi de la 27 decembrie 2002 la 9 septembrie 2004.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4458/2004. Penal. Art208, 209,c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4460/2004. Penal. Art.211 c.p. Recurs → |
|---|
