ICCJ. Decizia nr. 4460/2004. Penal. Art.211 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4460/2004
Dosar nr. 4471/2004
Şedinţa publică din 9 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 107 din 28 mai 2004 a Tribunalului Olt, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, din art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul B.M. la 7 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei, timpul reţinerii şi arestului preventiv de la 14 octombrie 2003, la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit arestarea preventivă.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 4.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 600.000 lei onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 14 septembrie 2003, orele 22,00, inculpatul B.M. şi concubina sa C.A. veneau din comuna Brâncoveni, jud. Olt, cu o căruţă trasă de un măgar şi când au ajuns în dreptul locuinţei părţii vătămate B.I., în vârstă de 74 ani, din aceeaşi comună, inculpatul a oprit căruţa şi a intrat în curte, de unde a luat un butoi de 200 litri, pe care l-a dus, prin rostogolire la căruţă.
În timp ce inculpatul ieşea cu butoiul din curte, partea vătămată, auzind zgomot, a ieşit la poartă şi a insistat că i se lase butoiul.
Inculpatul a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu palmele şi pumnii şi a plecat cu butoiul din curte.
Fiind sesizaţi de martora M.M., soţul acesteia M.F. şi B.V., nepot al părţii vătămate au plecat în urmărirea inculpatului, iar când au ajuns la căruţă, inculpatul i-a ameninţat, spunând că nu se apropie căci le taie gâtul cu coasa.
În aceste condiţii, martorii au renunţat să-l mai urmărească pe inculpat, care a transportat butoiul la domiciliul său.
Ulterior, organele de poliţie au luat măsura ridicării butoiului de la inculpat şi l-au predat părţii vătămate.
Împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel, criticând-o ca nelegală, cu privire la încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de tâlhărie, susţinând că nu se poate reţine această infracţiune, întrucât în momentul sustragerii butoiului nu a aplicat lovituri părţii vătămate, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 358 din 12 iulie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a dedus în continuare arestarea preventivă şi a menţinut starea de arest.
Totodată, l-a obligat să plătească statului, 600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezintă onorariu avocat oficiu, ce va fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Inculpatul a declarat recurs, invocând, ca şi în apel, motivul privind greşita încadrare juridică a faptei, solicitând a se schimba în infracţiunea de furt, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Criticile nu sunt fondate.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de tâlhărie, furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări, ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii, ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.
În cauză, din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorilor M.M., M.F., B.V. şi B.C., rezultă că inculpatul a lovit partea vătămată pentru păstrarea bunului furat şi a-l duce la căruţă, iar apoi a ameninţat martorii că le taie gâtul cu coasa dacă se apropie de căruţă, pentru a păstra bunul sustras şi a-şi asigura scăparea.
Aşa fiind, fapta a fost caracterizată corect, ca infracţiune de tâlhărie.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, aceasta este bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi satisface şi cerinţele art. 52 C. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei, este de menţionat că inculpatul este recidivist, din copia de pe fişa de cazier judiciar, rezultând că anterior a fost condamnat prin mai multe hotărâri (10 sentinţe) mai ales pentru infracţiuni de furt calificat.
În consecinţă, nu se impune reducerea pedepsei, ci dimpotrivă a se menţine în cuantumul stabilit.
Criticile formulate fiind nefondate şi cum nu se constată nici motive care se i-au în considerare din oficiu, recursul urmează a se respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată se va deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 14 octombrie 2003, la zi şi recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul de avocat oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 358 din 12 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 14 octombrie 2003 la 9 septembrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4459/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4461/2004. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
