ICCJ. Decizia nr. 4483/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4483/2004
Dosar nr. 2864/2004
Şedinţa publică din 10 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Alba, prin sentinţa penală nr. 38 din 16 februarie 2004 a condamnat pe inculpatul B.N.I. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următorii C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 noiembrie 2003.
Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi şi inculpaţii P.M. şi M.M.D. la diferite pedepse, pentru infracţiunile de violare de domiciliu, tentativă la tâlhărie, tâlhărie şi furt calificat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în ziua de 2 noiembrie 2003, în jurul orelor 23,00, în timp ce se aflau în incinta barului aparţinând SC V.S. SRL Cugir, recurentul împreună cu inculpaţii P.M. şi M.M.D. au acostat pe partea vătămată N.Şt. care se afla în stare de ebrietate şi prin violenţe fizice şi verbale l-au deposedat pe acesta de suma de 350.000 lei şi un ceas de mână.
Apelul declarat de inculpatul B.N.I. prin care a solicitat reducerea pedepsei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 147/ A din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Împotriva ambelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, criticându-le pentru netemeinicie cu privire la pedeapsa aplicată, pentru care a solicitat reducerea ei, urmând a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante.
Recursul nu este fondat.
În raport de probatoriu administrat şi judicios apreciat, starea de fapt stabilită este în deplină concordanţă cu aceasta, încadrarea juridică a faptei este legală, iar vinovăţia recurentului rezultă neîndoielnic din actele dosarului.
Pedeapsa aplicată recurentului a fost just individualizată în raport de criteriile generale de individualizare.
Se constată astfel că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru recurentul minor, corespunde unei individualizări proporţionale, fiind de natură prin durata ei să asigure atât finalitatea preventivă cât şi cea educativă.
Concret instanţa de apel a apreciat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea recurentului, împrejurările că nu posedă antecedente penale şi a dat dovadă de sinceritate în cursul procesului, sunt elemente de care a avut în vedere instanţa când a dozat cuantumul pedepsei la limita minimă prevăzută de textele de lege aplicabile în cauză.
Neexistând şi alte motive de recurs care examinate din oficiu ar putea duce la casarea hotărârii atacate, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
Urmează a se deduce pentru recurent prevenţia de la 3 noiembrie 2003, la zi.
Inculpatul recurent urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul de avocat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.I. împotriva deciziei penale nr. 147/ A din 27 aprilie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 noiembrie 2003 la 10 septembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4482/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4484/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
