ICCJ. Decizia nr. 4485/2004. Penal. Art.215 alin.4,5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4485/2004
Dosar nr. 861/2003
Şedinţa publică din 10 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 19 februarie 2002, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul D.A.V., zis D. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu coinculpatul C.S. şi cu S.C. C.S. S.R.L. Bacău, să plătească părţii civile S.C. A.S. S.A. Bucureşti echivalentul în lei a sumei de 70.805 dolari S.U.A., la cursul valutar în vigoare la data executării hotărârii.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
C.S., domiciliat în satul Pânceşti, judeţul Bacău şi cu reşedinţa în Bacău, administrator şi unic asociat al S.C. C.S. S.R.L. Bacău, prin actul notarial din 7 februarie 2001 s-a retras din această societate, cesionând părţile sociale inculpatului D.A.V., modificare ce nu a fost adusă la cunoştinţa Camerei de Comerţ şi nici la Oficiul Registrului Comerţului, pentru a-şi produce efectele, mai ales că şi sediul ei fusese schimbat din Bacău în Buhuşi, la domiciliul inculpatului.
Astfel inculpatul a devenit asociat unic şi administrator al S.C. C.S. S.R.L., în realitate el primind dispoziţii şi fiind îndeaproape divizat în activitate de coinculpatul C.S., care a păstrat actele originale ale societăţii şi ştampila.
D.A.V. şi C.S. nu s-au deplasat la B.I.Ţ., pentru a înlocui specimenul de semnătură, ei neanunţând modificarea făcută nici la D.G.F.P.
Profitând de ignoranţa lui D.A.V., coinculpatul C.S. i-a cerut să semneze în alb mai multe file CEC.
Deşi inculpatul D.A.V. la începutul lunii aprilie 2001 şi-a dat seama că inculpatul C.S. îl foloseşte ca o unealtă la comiterea unor fraude, nu a înţeles să întrerupă relaţiile cu acesta.
La data de 18 aprilie 2001, inculpatul D.A.V. a completat o comandă către S.C. A.S. S.A. Bucureşti, dar nesemnată de el, pentru cantitatea de 2150 saci porumb de sămânţă. Delegaţia pentru ridicarea mărfii a fost completată de C.S. şi semnată de D.A.V. Fila C.E.C. pentru plata mărfii în sumă de 2.088.747.500 lei este semnată de inculpatul D.A.V. şi completată de S.C. A.S. S.A. Bucureşti.
Cei 2500 saci cu porumb au fost încărcaţi în două autocamioane T.I.R., angajate de cei doi inculpaţi.
Marfa a fost transportată şi descărcată în comuna Răcăciuni, judeţul Bacău, la o rudă a inculpatului C.S., de unde a fost vândută în decurs de două săptămâni.
La data de 31 mai 2001 S.C. A.S. S.A. Bucureşti a introdus în bancă, pentru decontare, fila C.E.C. seria B.B. nr. 30600027304, lăsată de cei doi inculpaţi la 20 aprilie 2001, atunci când au ridicat marfa, în valoare de 2.088.747.500 lei, care însă a fost refuzată la plată din lipsă de disponibil, trăgătorul aflându-se în interdicţie bancară.
Prin adresa nr. 711 din 8 iunie 2001 S.C. A.S. S.A. Bucureşti a sesizat Poliţia oraşului Buhuşi, solicitând tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi şi obligarea acestora la repararea pagubei, reprezentând contravaloarea în lei a sumei de 70.805 dolari S.U.A.
Prin Decizia penală nr. 446 din 19 decembrie 2002, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, dispunându-se menţinerea stării de arest a inculpatului D.A.V. şi înlăturarea obligării acestuia la plata despăgubirilor civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C.S. S.R.L. Bacău, obligând pe ambii inculpaţi D.A.V. şi C.S., în solidar cu S.C. C.S. S.R.L. Bacău la plata despăgubirilor civile, stabilite de prima instanţă, către partea civilă S.C. A.S. S.A. Bucureşti.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.A.V. şi C.S.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul D.A.V. şi avocatul inculpatului C.S., pentru acesta cauza fiind disjunsă, deoarece este arestat în R.F. Germania.
Recurentul D.A.V., în scris şi oral şi prin apărător, a solicitat admiterea recursului şi reducerea pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind prea mare avându-se în vedere că nu a ştiut ce acte semnează, nu are antecedente penale şi provine dintr-o familie cu reduse posibilităţi materiale.
Recursul declarat de inculpatul D.A.V. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că instanţele de judecată au reţinut corect starea de fapt, confirmată de probele administrate în cauză şi au făcut o încadrare juridică în textele de lege corespunzătoare, pedeapsa aplicată fiind just individualizată.
Ambele instanţe au făcut o corectă şi justă apreciere a pericolului social al faptelor săvârşite de inculpatul D.A.V. şi gravitatea acestora, soldată cu prejudicierea, prin manopere frauduloase, cu peste 2 miliarde de lei a S.C. A.S. S.A. Bucureşti, care se află în situaţia de a nu-şi putea acoperi paguba.
Faţă de circumstanţele respective şi avându-se în vedere că autorul material al infracţiunii de înşelăciune, săvârşită, cu bună ştiinţă, de inculpatul D.A.V., Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată acestuia nu poate fi considerată ca severă, încât executarea ei, în limitele stabilite, se impune cu necesitate, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate, având în vedere că, verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi nefiind identificate existenţa altor motive, care analizate din oficiu, să ducă la casare se va constata că recursul declarat de inculpatul D.A.V. este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A.V. împotriva deciziei penale nr. 446 din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 iulie 2001 la 10 septembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4484/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4486/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
