ICCJ. Decizia nr. 4488/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4488/2004
Dosar nr. 3093/2004
Şedinţa publică din 10 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 308 din 9 octombrie 2003, Tribunalul Mureş a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., achitarea inculpatului D.E., pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consumul propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
S-a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii cu caracter administrativ în cuantum de 7.000.000 lei.
S-a dispus confiscarea cantităţii de 316,140 gr. cannabis aflată în posesia I.G.P.R. – D.C.J.E.O. conform dovezii seria B nr. 2673.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut în esenţă că la data de 22 mai 2003, a fost efectuată o percheziţie domiciliară la inculpat în urma căruia a fost găsită şi ridicată cantitatea de 327,9 gr cannabis. Inculpatul a recunoscut că în cursul anilor 2000 – 2001 a cules de pe două parcele de pe raza judeţelor Mureş şi Iaşi mai multe cantităţi de cânepă din care a extras aproximativ 400 gr cannabis.
O parte din această cantitate a fost folosită de inculpat la confecţionarea a cca. 7 ţigări pe care le-a fumat singur la domiciliul său până la sfârşitul anului 2001. Restul cantităţii de cannabis a fost depozitată de inculpat în debaraua locuinţei sale, iar o altă parte într-o noptieră lângă pat, cantităţi care au fost găsite cu ocazia percheziţiei.
În opinia primei instanţe, fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, întrucât inculpatul a consumat cannabis în cursul anului 2000 – 2001 la momentul respectiv inculpatul satisfăcându-şi practic o curiozitate. S-a mai reţinut că din probele administrate nu a rezultat împrejurarea că inculpatul ar fi intenţionat să consume în continuare droguri sau să dea altor persoane.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia penală nr. 83/ A din 7 mai 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, a desfiinţat în parte sentinţa sus-menţionată şi a dispus condamnarea inculpatului la un an închisoare, pentru infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu, prevăzută şi pedepsită de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei menţionate, pe un termen de 3 ani.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea atacată, cheltuielile judiciare în apel rămânând în sarcina statului.
În motivarea hotărârii, instanţa de apel arată că fapta inculpatului de a culege cânepă indiană din care a extras aproximativ 400 gr. cannabis, pentru consum propriu, evidenţiază pericolul social al faptei săvârşite de inculpat. În aceste condiţii, aprecierea instanţei, în sensul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni nu este corespunzătoare sensului prevederilor art. 181 C. pen., soluţia de achitare fiind nelegală şi netemeinică.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş şi prin motivele de casare critică hotărârea susţinându-se următoarele:
1. – În mod greşit instanţa de apel a lăsat cheltuielile judiciare în sarcina statului.
2. – Instanţa de apel a omis să dispună în mod expres înlăturarea sancţiunii cu caracter administrativ aplicată inculpatului de către prima instanţă.
Procurorul de şedinţă a arătat că nu susţine cel de al doilea motiv de casare din recursul declarat de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş.
Această declaraţie nu are semnificaţia unei retrageri a motivului de recurs, astfel că urmează a se examina şi acest motiv scris cu privire la neînlăturarea în mod expres a sancţiunii cu caracter administrativ.
În ce priveşte critica adusă deciziei atacate prin recursul procurorului cu privire la cheltuielile judiciare, ea este întemeiată.
Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare, inculpatul trebuie să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Obligaţia inculpatului decurge din împrejurarea că, prin fapta penală comisă, el a provocat declanşarea procesului penal şi a cheltuielilor ocazionate de acesta.
Aşadar, reţinându-se vinovăţia inculpatului şi acesta fiind condamnat, instanţa de apel trebuia să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Lăsând cheltuielile judiciare în sarcina statului, instanţa de apel a pronunţat, sub acest aspect, o hotărâre nelegală, a cărei casare se impune.
Cea de a doua critică adusă deciziei atacate prin recursul procurorului cu privire la neînlăturarea în mod expres a sancţiunii cu caracter administrativ este neîntemeiată.
Atâta vreme cât, admiţând apelul declarat de procuror, instanţa de apel a desfiinţat sentinţa atacată cu privire la achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, şi, în fond, a pronunţat condamnarea sa pentru această infracţiune, nu era necesar, ca această instanţă să precizeze expres, în decizie, că se înlătură şi sancţiunea cu caracter administrativ, această măsură fiind implicată de desfiinţarea, sub aspectul menţionat, a sentinţei apelate.
Motivul de casare din recursul procurorului, prin care se critică, această omisiune, este, aşadar, nefondat.
Faţă de cele expuse recursul procurorului urmează a se admite, a se casa Decizia atacată în partea referitoare la dispoziţia prin care cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia şi a se înlătura această dispoziţie, obligând pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş împotriva deciziei penale nr. 83/ A din 7 mai 2004 a Curţii de Apel Tg. Mureş, privind pe inculpatul D.E.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la omisiunea obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.
Obligă intimatul inculpat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în apel.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4486/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4490/2004. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
