ICCJ. Decizia nr. 4544/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4544/2004
Dosar nr. 1264/2004
Şedinţa publică din 15 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 1134 din 10 noiembrie 2003, condamnă pe inculpatului D.N. la 6 ani de închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.
Inculpatul este menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenţia preventivă, de la 28 martie 2003.
El este obligat să plătească 3.500.000 lei despăgubiri civile lui A.D. şi 1.200.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa reţine, în esenţă, că, în noaptea de 9 iulie 2003, împreună cu alte două persoane, inculpatul l-a acostat, în faţa unui magazin din zona Militar, Bucureşti, pe numitul A.D., de la care a sustras, prin violenţă, un telefon mobil, 200 dolari S.U.A. şi 2,5 milioane lei.
Inculpatul declară apel, cerând:
a) achitarea de orice penalitate, deoarece nu a participat la jefuirea victimei şi, în subsidiar:
b) schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de tâlhărie, în aceea de furt calificat, precum şi
c) reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 117/ A din 19 februarie 2003, respinge, ca nefondat, apelul şi obligă pe apelant la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin recursul de faţă, inculpatul critică Decizia reiterând cererea din apel, la care adaugă că discernământul său nu a fost verificat pe calea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanţă reţine corect situaţia de fapt, pe care o califică corespunzător şi dozează just pedeapsa aplicată inculpatului.
Partea vătămată declară, constant, că inculpatul este acela care l-a jefuit.
Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu cele ale martorului D.D., care confirmă că fapta a fost comisă de inculpat.
La rândul său, martorul Ş.L. confirmă că a fost, cu inculpatul, la locul faptei reclamate de A.D., loc în care a văzut că inculpatul a acostat victima, după care avea în mână un telefon mobil, ca acela reclamat de partea vătămată.
Nu există temeiuri ca inculpatul să fie supus unei expertize legale psihiatrice, cu atât mai mult cu cât el însuşi declară că nu suferă de vreo boală psihică (p.14 urmărire penală).
De asemenea, nu se justifică cererea de reducere a pedepsei aplicate făptuitorului.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menţinută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 117/ A din 19 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 martie 2003 la 15 septembrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4540/2004. Penal. Art.174.175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4545/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
