ICCJ. Decizia nr. 4538/2004. Penal. Art.174,175.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4538/2004
Dosar nr. 3964/2004
Şedinţa publică din 15 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 7 aprilie 2004, Tribunalul Sălaj a dispus condamnarea inculpatului T.V. la 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 25 decembrie 2003 la zi.
S-a constatat că fiica victimei, martora I.I., care a suportat cheltuielile de înmormântare şi T.V., soţul victimei, nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 13.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocaţial pentru apărarea din oficiu, în sumă de 800.000 lei (câte 400.000 lei pentru urmărirea penală şi judecată) a fost avansat Baroului de Avocaţi Sălaj, din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul T.V. a locuit împreună cu părinţii săi în localitatea Verveghiu, jud. Sălaj, gospodărindu-se împreună cu aceştia.
Atât inculpatul cât şi mama sa T.M. consumau frecvent băuturi alcoolice şi din această cauză în familie se iscau deseori scandaluri. Din această cauză, inculpatul a fost de mai multe ori sancţionat contravenţional.
La data de 24 decembrie 2003, atât inculpatul cât şi victima au consumat din nou băuturi alcoolice ajungând în stare de ebrietate.
În jurul orei 14,00, între inculpat şi mama sa a izbucnit o ceartă, inculpatul s-a enervat şi a lovit-o pe aceasta cu pumnii. Victima a continuat să-l certe pe inculpat, fapt ce l-a determinat să ia un cuţit de masă din apropiere şi să o înjunghie în fesa stângă secţionându-i artera fesiană. Victima a început să sângereze puternic şi cu toate că inculpatul a încercat să-i oprească hemoragia, nu a reuşit şi a aşezat-o pe pat.
După scurt timp inculpatul şi-a dat seama că mama sa a murit, lucru pe care l-a comunicat şi tatălui său, care suferă un handicap locomotor, mişcându-se cu foarte multă greutate.
După săvârşirea faptei, inculpatul a şters cuţitul de sânge şi l-a ascuns într-o altă clădire pe un dulap, unde a fost găsit de organele judiciare şi s-a constatat că pe vârful acestuia mai existau pete de sânge.
Constatarea medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi se datorează şocului hemoragic în cadrul unei hemoragii externe datorită unei plăgi tăiat-înţepate fesiere, cu interesarea arterei fesiere superioare iar leziunea s-a putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor-înţepător, de exemplu, un cuţit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T.V., solicitând în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, în aceea de lovituri cauzatoare de moarte, susţinând că nu a urmărit şi nu a dorit rezultatul produs, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 194 din 17 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 25 decembrie 2003 la zi şi a fost menţinută starea sa de arest.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, s-a dispus să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T.V., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Examinând recursul în raport de motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., se constată că acesta nu este fondat şi urmează să fie respins.
Analizând actele şi lucrările dosarului se apreciază că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt confirmată de probele administrate în cauză, încadrând fapta comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Spre deosebire de infracţiunea de omor, care se săvârşeşte întotdeauna cu intenţie (directă sau indirectă), infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, care este o infracţiune praeterintenţionată (o formă agravată a infracţiunilor prevăzute de art. 180, art. 181 şi art. 182 C. pen.) se caracterizează prin aceea că din punct de vedere al laturii subiective, lovirea victimei este comisă cu intenţie, în timp ce rezultatul mai grav, moartea victimei, se produce din culpa făptuitorului care nu l-a prevăzut, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
În asemenea situaţii, pentru a se stabili forma de vinovăţie cu care a acţionat făptuitorul, se impune a se avea în vedere obiectul vulnerant folosit, zona corpului în care a fost aplicată lovitura, intensitatea acesteia şi nu în ultimul rând leziunile produse.
Raportând toate aceste elemente, faptei comisă de inculpat, se constată că aplicând victimei o lovitură cu un cuţit, obiect apt de a produce moartea, cu o intensitate deosebită, în fesa stângă, secţionându-i artera fesieră ce a avut ca rezultat decesul victimei, concluzia ce se desprinde este că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide sub forma intenţiei indirecte, în sensul că deşi nu a urmărit nemijlocit producerea rezultatului, acţionând în modalitatea reţinută în situaţia de fapt, a avut posibilitatea să-şi dea seama că ar putea să provoace moartea mamei sale, rezultat pe care l-a acceptat ca posibil a se produce.
În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, instanţele având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi datele ce caracterizează persoana acestuia care se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul T.V. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 25 decembrie 2003 la 15 septembrie 2004.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 194 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 decembrie 2003 la 15 septembrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4536/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4540/2004. Penal. Art.174.175 c.pen. Recurs → |
|---|
