ICCJ. Decizia nr. 4545/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4545/2004
Dosar nr. 1266/2004
Şedinţa publică din 15 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 496 din 13 octombrie 2003, Tribunalul Galaţi, a dispus, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen. (fapte din 21 noiembrie 2002 – 15 ianuarie 2003) în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi în baza acestei încadrări juridice, a condamnat pe inculpaţii:
- H.D. la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., în referire la art. 39 C. pen., a dispus revocarea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 3 ani, 3 luni şi 29 zile închisoare din pedeapsa de 11 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 921/2001 a Judecătoriei Braşov şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, sporită la 14 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 20 ianuarie 2003 la zi.
- B.G., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 20 ianuarie 2003 la zi.
- S.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 23 ianuarie 2003 la zi.
În baza art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul H.D. la plata sumei de 18.000.000 lei către partea civilă C.A.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul H.D. a sumei de 105.000 lei care nu a servit la despăgubirea părţii vătămate S.T.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpaţii H.D. şi S.M. a sumei de câte 1.500.000 lei fiecare, care nu a servit la despăgubirea părţii vătămate B.E.
În baza art. 189 – art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpaţii H.D. şi B.G. la plata sumei de câte 2.600.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.400.000 lei onorar apărător oficiu către Baroul Galaţi s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei (2 inculpaţi x 400.000 lei şi 2 inculpaţi x 300.000 lei, urmărire penală plus fond).
În baza art. 189 - 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul S.M. la plata sumei de 1.900.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 21 noiembrie 2002, inculpatul H.D. s-a deplasat la restaurantul M. Aici inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul B.G. şi împreună cu acesta şi cu martorii I.C. şi A.E. au consumat băuturi alcoolice până, în jurul orei 23,00, când au plecat cu un taxi. La domiciliile lor au coborât martorii I.C. şi A.E., inculpaţii coborând în Ţiglina I. S-au deplasat apoi pe jos către Stadionul Dunărea, mergând pe partea stângă a direcţiei de mers. Pe drum, cei doi inculpaţii au văzut-o venind din spatele lor, pe partea vătămată S.T. Acesta era în stare de ebrietate şi avea asupra sa o geantă diplomat. Inculpatul H.D. a propus inculpatului B.G. „să-l facă", în sensul de a-l lovi pe bărbat şi de a-i sustrage bunurile.
În executarea rezoluţiei infracţionale comune, inculpatul B.G. a rămas pe trotuar, inculpatul H.D., deplasându-se spre gardul viu. În momentul în care partea vătămată a trecut pe lângă inculpatul B.G., acesta i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei. A căzut peste gardul viu, în liziera din zona stadionului. Ambii inculpaţi au mers lângă partea vătămată şi au continuat să o lovească cu picioarele în zona coastelor. Inculpatul H.D. a deschis diplomatul şi l-a verificat. Ambii inculpaţi au verificat buzunarele hainelor. Pentru că nu au găsit bunuri de valoare, inculpaţii au verificat conţinutul diplomatului. Au găsit acte şi fotografii. Inculpatul B.G. a părăsit primul liziera şi în urma sa a venit şi inculpatul H.D. Pe drum, acesta i-a arătat inculpatului B.G. un portofel conţinând suma de 20.000 lei, portofel pe care îl luase de la partea vătămată S.T.
În seara de 6 ianuarie 2003, în jurul orelor 23,00, inculpatul H.D. se deplasa în zona A. din Ţiglina I. La un moment dat, inculpatul a observat-o pe partea vătămată C.A., coborând dintr-un taxi, având asupra sa o servietă şi o sacoşă şi a hotărât să o urmărească şi să-i sustragă bunurile.
Inculpatul H.D. s-a deplasat în spatele părţii vătămate C.A. pe str. Regimentului Siret şi când şi-a dat seama că nu poate intra decât în ultima scară a blocului G 2, a luat-o în faţa părţii vătămate. Inculpatul a aşteptat-o pe partea vătămată pe scări şi când s-a apropiat i-a aplicat o lovitură cu cotul în zona feţei. În urma loviturii partea vătămată C.A. şi-a pierdut cunoştinţa şi a căzut jos. Inculpatul a verificat-o pe partea vătămată în buzunarele hainei şi a găsit suma de 20.000 lei pe care şi-a însuşit-o. A luat servieta şi sacoşa şi a părăsit locul faptei.
În continuare, inculpatul H.D. s-a deplasat pe str. Brăilei şi în scara blocului A, a verificat conţinutul servietei şi al sacoşei. A găsit un portofel cu acte şi suma de 900.000 lei, câteva broşuri bisericeşti şi un mănunchi de chei. Într-una din broşuri, inculpatul a găsit suma de 400 dolari S.U.A. pe care şi-a însuşit-o. În sacoşă, inculpatul a găsit un rând de haine bisericeşti. Şi-a oprit banii iar restul bunurilor le-a aruncat în ghena de gunoi din dreptul blocului A.
În urma loviturilor primite, partea vătămată C.A. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, posibil şi de plan dur. A necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale.
În seara de 15 ianuarie 2003, în jurul orelor 23,00, inculpaţii H.D. şi S.M., însoţiţi de martorul B.M., se deplasau prin Ţiglina I, în zona discotecii V. Ajungând la intersecţia cu strada Saturn, au observat-o pe partea vătămată B.E. care aflată în stare de ebrietate, se deplasa spre staţia P. Inculpatul H.D. le-a propus celorlalţi doi să o urmărească şi să o depăşească pe partea vătămată fără a le preciza în mod expres motivul. Aşa cum reiese din declaraţia martorului B.M., în mod normal traseul lor către domiciliu era pe str. Brăilei, nicidecum pe str. Saturn. Când, s-au apropiat de blocul 17, ultima scară, inculpatul H.D. a propus inculpatului S.M. şi martorului B.M. să intre în scara blocului. Partea vătămată B.E. fusese deja depăşită înainte de intrarea în scară.
Inculpaţii au urcat iniţial la etajul I, după care au coborât la parter. În momentul în care partea vătămată a intrat în casa scării, inculpatul H.D. a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feţei. Partea vătămată a căzut jos, moment în care ambii inculpaţi au început să-i verifice buzunarele. Inculpatul H.D. l-a dezbrăcat de hanorac, i-a smuls lanţul din aur şi a luat un ceas de mână.
După comiterea faptei, cei doi inculpaţi s-au deplasat spre domiciliu. Inculpatul H.D. a dat geaca inculpatului S.M.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la inculpatul S.M., în debara s-a găsit un hanorac de piele care corespundea descrierii făcute de partea vătămată. De asemenea, într-un dulap de dormitor a fost găsit un ceas marca Giovani care corespundea descrierii făcute de partea vătămată. Bunurile au fost ridicate şi prezentate pentru recunoaşterea părţii vătămate. Aceasta le-a recunoscut după marcă şi alte particularităţi şi au fost restituite acesteia.
Partea vătămată B.E. a prezentat leziuni de violenţă la nivelul degetului 5 mâna stângă produsă prin lovire cu corp dur. A necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt indicată mai sus a fost stabilită pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţilor vătămate C.A., B.E., S.T., declaraţiile martorilor I.C., A.E., G.C., B.E., Z.G.C., P.P.G., G.F., H.V.P., B.M. procesul verbal de cercetare la faţa locului faptelor, planşele fotografice, raport de constatare dactiloscopică, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor date în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti.
Prima instanţă a apreciat că aceste declaraţii au fost date cu scopul de a se justifica prezenţa inculpaţilor într-un loc unde nu aveau ce să caute, decât dacă urmăreau un scop, respectiv acela de a tâlhări pe partea vătămată.
De asemenea, inculpatul H.D., audiat în instanţă, a precizat că în momentul comiterii faptei, era singur, inculpatul S.M. fiind în faţa scării blocului şi aşteptându-l, situaţie de fapt infirmată chiar de declaraţia inculpatului S.M., care a precizat că a fost de faţă la momentul comiterii faptei.
Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat că declaraţiile date de inculpaţi şi de martorul B.M. în faza cercetării judecătoreşti au fost date cu scopul de a-l favoriza pe inculpatul S.M. în scopul uşurării situaţiei sale infracţionale.
- În drept, fapta inculpatului H.D., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale comune, la diferite intervale de timp, în perioada 21 noiembrie 2002 – 15 ianuarie 2003, împreună cu alţii, pe timp de noapte, în loc public, prin violenţă, a sustras de la trei părţi vătămate, bunuri şi bani în valoare totală de 29.000.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă continuată, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- Fapta inculpatului B.G. de a sustrage prin violenţă, în noaptea de 21 noiembrie 2002, în loc public, împreună cu inculpatul H.D. bunuri în valoare de 3.000.000 lei de la partea vătămată S.T., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
- Fapta inculpatului S.M. de a sustrage în noaptea de 15 ianuarie 2003, în loc public, împreună cu inculpatul H.D., prin violenţă, bunuri de la partea vătămată B.E., în valoare de 8.000.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
La stabilirea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru faptele deduse judecăţii, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din fişele de cazier judiciar a rezultat că inculpaţii B.G. şi H.D. sunt cunoscuţi cu antecedente penale.
Pentru inculpatul S.M. instanţa a apreciat, având în vedere că este la primul impact cu legea penală, că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei sancţiuni spre minimul special prevăzut de lege, cu executare prin privare de libertate.
În consecinţă, a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Deoarece inculpaţii au fost judecaţi în stare de arest preventiv şi temeiurile ce au stat la baza arestării iniţiale nu s-au schimbat, în baza art. 350 C. proc. pen., instanţa a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaţilor.
În ce priveşte latura civilă, s-a reţinut că partea vătămată C.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 18.000.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase şi rămase nerecuperate.
Având în vedere legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului H.D. şi prejudiciul cauzat părţii vătămate, s-au admis pretenţiile acesteia fiind obligat inculpatul H.D. la plata sumei de 18.000.000 lei către partea civilă C.A.
Partea vătămată S.T. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor, rămânând nerecuperată suma de 105.000 lei, contravaloarea bunurilor sustrase de inculpaţii H.D. şi B.G.
În consecinţă, în baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 52.000 lei, care a fost însuşită de inculpaţi şi nu a servit la despăgubirea părţii vătămate.
Partea vătămată B.E. şi-a recuperat parţial bunurile sustrase de inculpaţii H.D. şi S.M. şi nu a mai avut pretenţii la bunurile nerecuperate în valoare de 3.000.000 lei.
În consecinţă, în baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 1.500.000 lei ce nu a servit la despăgubirea părţii vătămate.
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi cei trei inculpaţi.
Prin Decizia penală nr. 84/ A din 20 februarie 2004, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpatul H.D., a desfiinţat parţial sentinţa şi a redus sporul de 2 ani închisoare aplicat inculpatului H.D., la un an şi 6 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 13 ani şi 6 luni închisoare.
Totodată a modificat cuantumul sumei confiscată de la inculpatul H.D. şi B.G., de la 105.000 lei la câte 52.000 lei de la fiecare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi starea de arest a inculpaţilor.
S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.G. şi S.M.
Decizia a fost recurată de inculpaţii H.D. şi S.M.
Prin încheierea din 23 iunie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat act de retragerea recursului inculpatului H.D.
Criticile aduse hotărârilor, prin recursul formulat de inculpatul S.M., se referă la greşita încadrare juridică a faptei şi la individualizarea greşită a pedepsei.
Astfel, inculpatul a susţinut că nu a comis fapta împreună cu H.D., singura sa participaţie fiind complicitatea morală, astfel că încadrarea juridică trebuia să fie în dispoziţiile art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) lit. b) şi c), prin înlăturarea agravantei prevăzută de alin. (2)1 lit. a) C. pen.
Totodată, inculpatul a considerat că pedeapsa aplicată este excesivă, cerând reducerea ei, prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante, în raport de lipsa antecedentelor penale şi comportarea bună în societate, avută anterior comiterii faptei.
Motivele de recurs se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 18 şi 14 C. proc. pen.
Analizând hotărârile atacate în raport de aceste motive, dar şi de cele care se iau în considerare din oficiu şi verificând întregul material probator administrat în cauză, Curtea constată că inculpatul S.M. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., iar pedeapsa aplicată este corect individualizată.
Astfel, din declaraţiile martorului B.M. rezultă că inculpatul H.D. a văzut-o pe partea vătămată B.E., care era în stare de ebrietate şi se deplasa spre staţia P. şi le-a propus inculpatului S.M. şi martorului să o urmărească pe aceasta.
Precizează martorul, că la un moment dat, au depăşit-o pe partea vătămată şi au intrat în scara blocului 17.
De asemenea, martorul declară că până la vederea părţii vătămate, inculpaţii împreună cu martorul intenţionau să meargă să cumpere ceva de mâncare la un Fast Food şi apoi să se deplaseze către casă.
Deci deplasarea inculpaţilor pe str. Saturn spre staţia P. a fost determinată de faptul că văzând-o pe partea vătămată, aflată în stare de ebrietate, s-au hotărât de comun acord să o urmărească, cu scopul de a o deposeda de bunuri.
Această situaţie de fapt este reţinută şi de inculpatul S.M. care precizează că a zărit o persoană în stare de ebrietate şi s-au deplasat pe str. Saturn pe unde se deplasa şi partea vătămată, deşi inculpatul intenţiona să se ducă acasă.
Precizează inculpatul că a intrat cu inculpatul H.D. în scara unui bloc, moment în care martorul B.M. a spus „eu mă duc" şi a ieşit din scara blocului în stradă.
După ce a urcat la etajul 1 al blocului, inculpaţii au coborât, şi când au ajuns în holul de la intrare, l-a văzut pe cetăţeanul aflat în stare de ebrietate, intrând în scara blocului, moment în care inculpatul H.D. l-a lovit cu pumnul în zona feţei, partea vătămată a căzut la pământ, iar inculpatul H.D. l-a dezbrăcat de hanorac, după care cei doi inculpaţi au plecat.
Precizează inculpatul că nu şi-a dat seama de intenţiile inculpatului H.D. de a deposeda de bunuri prin violenţă pe partea vătămată.
În declaraţia dată în faza de urmărire penală partea vătămată B.E. precizează că deplasându-se spre casă, înainte de a intra în scara blocului, a fost depăşit de 3 tineri. După ce a intrat în scara blocului, a auzit când cineva a spus „ăsta-i băi" şi imediat a fost lovit cu pumnul peste faţă. Partea vătămată a căzut la pământ, a încercat să scoată din buzunar un spray paralizant în scopul de a se apăra, dar datorită faptului că şi-a dat seama că e lovită de mai multe persoane cu pumnii şi picioarele, nu a mai reacţionat.
De asemenea, precizează partea vătămată că a auzit cum una din persoanele care îl loveau, îi spuneau alteia „să-i taie gâtul".
Faţă de aceste probe, respectiv faptul că inculpatul S.M. s-a deplasat cu inculpatul H.D. în urmărirea părţii vătămate, în condiţiile în care inculpaţii se hotărâseră iniţial să se ducă acasă, intrând în scara blocului unde urma să intre şi partea vătămată, fără nici un motiv plauzibil, fiind prezent în momentul în care inculpatul H.D. a lovit-o pe partea vătămată şi a deposedat-o de bunuri, formează convingerea instanţei că inculpatul S.M. a acţionat conştient de scopul urmărit de inculpatul H.D. de a deposeda de bunuri partea vătămată.
Contribuţia sa activă la producerea infracţiunii de tâlhărie, e confirmată de declaraţiile părţii vătămate, care a perceput că a fost lovită de mai multe persoane care au discutat între ele pe timpul săvârşirii faptei.
Aceste discuţii au fost confirmate de inculpatul H.D. cu ocazia audierii în faza cercetării judecătoreşti, care precizase că era singur dar a folosit expresia „să-i ia gâtul părţii vătămate" în scopul de a intimida pe aceasta. Este puţin probabil, că inculpatul dacă era singur să folosească o asemenea expresie în momentul în care deja în urma loviturilor primite, partea vătămată, de frică, nu mai opunea nici o rezistenţă, dar această expresie folosită, auzită de partea vătămată şi confirmată de inculpatul H.D., se justifică dacă la săvârşirea faptei participă mai multe persoane.
În faza cercetării judecătoreşti, declaraţiile inculpaţilor nu se coroborează între ele urmărind ca să-l scoată din cauză pe inculpatul S.M. şi să justifice prezenţa inculpaţilor la locul săvârşirii faptei.
Astfel, inculpaţii au precizat că inculpatul H.D. ar fi primit un telefon de la cineva şi la cererea acestuia au plecat pe str. Saturn, la un bloc unde inculpatul H.D. trebuia să se ducă la o persoană care avea să-i dea o sumă de bani.
Dacă acesta era scopul prezenţei inculpaţilor la blocul unde a fost tâlhărită partea vătămată, normal ar fi fost ca cei doi inculpaţi să intre în scara blocului, să ajungă la apartamentul unde locuia persoana respectivă, să sune să vadă dacă acea persoană era acasă, deoarece scopul era obţinerea unei sume de bani de la persoana respectivă.
Dar cei doi inculpaţi au intrat în scara blocului până la etajul 1 şi apoi s-au întors la parter, exact în momentul în care partea vătămată intra pe uşă în holul de acces.
În privinţa pedepsei, Curtea reţine că aceasta a fost orientată către limita minimă prevăzută de lege, nefiind justificată recunoaşterea circumstanţelor atenuante, întrucât inculpatul a avut o poziţie procesuală nesinceră, oscilantă, iar fapta la care a participat activ, are un grad ridicat de pericol social.
Aşa fiind, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat, menţinând hotărârile pronunţate, ca legale şi temeinice, în privinţa acestuia.
Din durata pedepsei, se va computa reţinerea şi arestarea preventivă cu începere de la 23 ianuarie 2003 la 15 septembrie 2004.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 20 februarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 ianuarie 2003 la 15 septembrie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4544/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4546/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
