ICCJ. Decizia nr. 4578/2004. Penal. Art.20, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4578/2004
Dosar nr. 2644/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 23 din 3 februarie 2004, Tribunalul Botoşani a condamnat pe inculpatul G.G., la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă de omor prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
A fost computată durata arestării preventive şi inculpatul obligat să plătească spitalelor, părţi civile, despăgubiri şi dobânzile legale aferente calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 12 octombrie 2003, după ce au participat la o petrecere, în drum spre casă, inculpatul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice a lovit-o pe soţia sa, cu pumnii şi picioarele, aducând-o în stare de inconştienţă, după care ţinându-se cu mâinile de un gard, a sărit pe trupul ei, producându-i leziuni grave: traumatism cranio – facial acut deschis, pneumotorax total drept cu deplasarea mediastinului şi cordului, fractură de mandibulă, traumatism piramida nazală, leziuni care i-au pus viaţa în primejdie şi au necesitat 48 – 50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Apelul declarat a fost respins prin Decizia nr. 119 din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Nemulţumit de soluţie inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul a susţinut că hotărârile nu sunt legale şi temeinice, deoarece în mod greşit instanţele au reţinut în sarcina sa comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) şi i) C. pen.
Sub primul aspect, apărătorul a menţionat că deşi şi-a agresat soţia, totuşi inculpatul nu a intenţionat să-i suprime viaţa ci a dorit să-i aplice o corecţie şi din cauza stării psihice pe fondul consumului de alcool, nu a prevăzut consecinţele mai grave ale faptei sale. Pentru aceste motive apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen., în cea prevăzută de art. 182 alin. (2) teza ultimă C. pen. şi aplicarea unei pedepse corespunzătoare. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei invocând că recurentul nu are antecedente penale, a avut o comportare corespunzătoare în familie şi societate, are în întreţinere trei copii minori, a recunoscut şi regretat comiterea faptei, iar soţia l-a iertat.
Recursul nu este fondat.
Analizând hotărârile pronunţate se constată că ele sunt legale şi temeinice sub toate aspectele.
Astfel, din probe, care au fost complet administrate şi corect interpretate, rezultă că inculpatul şi-a lovit repetat şi cu intensitate soţia în zone vitale ale corpului (cap şi piept) agresiunea continuând şi după ce victima devenise inconştientă. Modul concret în care s-a desfăşurat acţiunea agresivă a recurentului dovedeşte că acesta, chiar dacă nu a dorit suprimarea vieţii a prevăzut rezultatul acţiunii şi a acceptat producerea lui, care nu s-a produs numai datorită intervenţiilor medicilor, ceea ce denotă că el a acţionat cu intenţie indirectă. Semnificativă în acest sens este declaraţia unui martor vecin cu familia inculpatului care relatează că inculpatul l-a chemat „să vadă un cadavru" ceea ce dovedeşte că recurentul şi-a dat seama de consecinţele faptei lui.
Nu se justifică nici reducerea pedepsei.
La stabilirea ei instanţele au ţinut seama atât de pericolul social sporit al infracţiunii determinat de caracterul ei calificat şi de numărul de zile necesar vindecării (48 – 50) cât şi de persoana recurentului care nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă, a avut o comportare corespunzătoare în familie şi societate şi a fost iertat de soţia sa. Numai aşa se explică faptul că instanţele au dat eficienţa juridică, art. 74 şi art. 76 C. pen., aplicând o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
În consecinţă recursul va fi respins.
Întrucât recurentul a fost judecat în stare de arest, din pedeapsa aplicată se va deduce durata prevenţiei.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei vor fi restituite de către inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul G.G., împotriva deciziei nr. 119 din 19 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 14 octombrie 2003, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4576/2004. Penal. Art. 174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4579/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
