ICCJ. Decizia nr. 4582/2004. Penal. Art.20, 197, 211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4582/2004
Dosar nr. 3421/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 94 din 20 aprilie 2004, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpatul V.I. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie.
În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 594 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 302/1998 a Judecătoriei Măcin şi s-a contopit în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute în total 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen., s-a computat durata arestării preventive şi în baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat, un cuţit.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 3 decembrie 2002, în jurul orelor 20,45, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a mers în com. Greci şi s-a aşezat în apropierea unui stâlp de iluminat, urmărind persoanele care treceau prin acel loc.
La un moment dat, după ce prin faţa sa a trecut partea vătămată, inculpatul a plecat în urmărirea ei cu intenţia de întreţine relaţii sexuale cu ea. Ajungând-o, el a imobilizat-o şi a exercitat violenţe împotriva acesteia încercând să o oblige la raport sexual.
Victima a opus rezistenţă şi a încercat să se apere, reuşind în cele din urmă să-i ia cuţitul, după care i-a aplicat cu el o lovitură în zona hemitoracelui stâng.
În cele din urmă, inculpatul nu a reuşit să întreţină raporturi sexuale, însă i-a smuls de pe cap căciula de blană a părţii vătămate, după care a fugit.
Ulterior el a abandonat obiectul respectiv care a fost găsit de o persoană şi predat părţii vătămate.
Din certificatul medico-legal rezultă că victima a suferit leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu un corp dur cu margini ascuţite, ce au necesitat 4-6 zile îngrijiri medicale.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin Decizia nr. 127 din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Împotriva acestor soluţii, inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul a susţinut că hotărârile nu sunt legale, deoarece în mod greşit inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de tâlhărie, întrucât probele administrate sunt contradictorii, iar el nu a recunoscut comiterea faptei.
Pentru aceste motive, invocând că prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepselor.
Recursul nu este fondat.
Analizând Decizia atacată în raport de motivele de recurs, precum şi din oficiu, se constată că este legală şi temeinică.
Probele administrate în cauză, care au fost corect interpretate nu sunt contradictorii, relatările martorilor coroborându-se, atât între ele, cât şi cu cele ale victimei, toate ducând la concluzia că recurentul a comis infracţiunea de tâlhărie.
În cauză, nu există date din care să rezulte că martorii ar fi fost interesaţi să-l acuze pe nedrept pe recurent.
Pedepsele aplicate au fost bine individualizate ele reflectând corect gradul de pericol social al faptelor şi al făptuitorului.
Sub acest aspect instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în sensul că s-a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor, precum şi de împrejurarea că inculpatul este recidivist ceea ce denotă perseverenţă infracţională.
Aşa cum au fost stabilite şi aplicate pedepsele, ele sunt de natură să realizeze scopul educativ şi de prevenţie generală prevăzut în art. 52 C. pen., astfel încât nu se justifică reducerea lor.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins.
Deoarece inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se deducă durata prevenţiei.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei nr. 127 din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 12 februarie 2003, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4579/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4583/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs → |
|---|
