ICCJ. Decizia nr. 4575/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4575/2004
Dosar nr. 5069/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 17 februarie 2003, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpaţii:
- B.C. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 – art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.; la 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) C. pen. şi la 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
- B.I. la 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP);
- C.F. la 5 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului C.F., pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni şi s-a atras atenţia acestuia asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a obligat pe inculpatul B.C., să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar - Arseni Bucureşti, suma de 28.389.275 lei despăgubiri civile plus dobânda legală de la data rămânerii definitive până la achitarea efectivă a debitului.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul B.C. la plata sumei de 100.000 lei, daune materiale şi 100.000.000 lei, daune morale, iar în solidar, pe cei trei inculpaţi, la plata sumei de 29.243.665 lei, daune materiale, către partea civilă S.F.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului B.C. şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive a acestuia, de la 28 iunie 2002, la zi.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În noaptea de 24 iunie 2002, pe fondul unui conflict, inculpatul B.C. a înţepat, cu o lancie, în zona toracică, pe partea vătămată S.F., care se afla într-un autoturism, cauzându-i acesteia leziuni grave care i-au pus viaţa în primejdie.
Ulterior, împreună cu coinculpaţii B.I. şi C.F., au lovit cu diverse obiecte contondente autoturismul condus de partea vătămată, provocând mai multe avarii, iar inculpatul B.C., a condus autoturismul pe drumurile publice, fără a avea permis de conducere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia nr. 607/ A din 14 octombrie 2003, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi al părţii civile S.F., a desfiinţat, în parte, sentinţa şi, rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., faţă de toţi inculpaţii, iar faţă de inculpatul B.I., şi cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiate pedepsele de câte 6 luni închisoare, aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
Totodată, a majorat pedepsele aplicate inculpaţilor B.I. de la 6 luni la 2 ani închisoare, C.F., de la 5 luni la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru ambii inculpaţi şi, respectiv cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul B.I.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus reducerea termenului de încercare pentru inculpatul C.F., la 2 ani închisoare, constatând pedeapsa graţiată şi i s-au pus în vedere dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Totodată, s-a înlăturat obligarea inculpatului B.C. la plata dobânzilor către partea civilă Spitalul de Urgenţă Bagdasar – Arseni, şi s-a dispus obligarea inculpatului B.C., la 200.000.000 lei daune morale către partea civilă S.F.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului B.C. şi s-a dedus, durata arestării preventive, de la 28 iunie 2002, la zi.
Prin aceeaşi decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaţilor B.C., B.I. şi C.F.
În cauză, au declarat recurs inculpaţii B.C. şi B.I.
Prin recursul declarat, inculpatul B.C. a solicitat achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât nu a participat la săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor şi distrugere, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Inculpatul B.I. a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor civile, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Ambele recursuri nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, pe baza întregului material probator, faptele şi vinovăţia inculpatului B.C., cărora le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Faptele inculpatului de a lovi, în zona toracică, cu o lancie, pe partea vătămată şi de a avaria autoturismul acesteia, rezultă, în mod cert, din coroborarea declaraţiilor inculpatului cu cele ale părţii vătămate, ale martorilor şi cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Nici critica referitoare la individualizarea pedepselor nu este întemeiată.
În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa la omor şi distrugerea, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepselor aplicate, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acestora.
Nici cererea inculpatului B.I., de a i se reduce pedeapsa nu este fondată. Alături de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de distrugere săvârşite, a fost avută în vedere şi starea de recidivă postcondamnatorie a acestuia, atrasă de pedeapsa anterioară, aplicată pentru o infracţiune de tâlhărie.
Nu se justifică nici critica acestuia referitoare la stabilirea despăgubirilor civile.
Sub acest aspect, instanţele au făcut o corectă evaluare a probelor şi pe această bază, au stabilit suma reprezentând despăgubirile civile la plata cărora l-a obligat pe inculpat.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaţilor să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii B.C. şi B.I. împotriva deciziei nr. 607/ A din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a, ca nefondate.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului B.C., durata arestării preventive de la 28 iunie 2002, la zi.
Obligă pe recurenţi să plătească statului cheltuieli judiciare astfel:
B.C. 1.200.000 lei, iar B.I. 1.600.000 lei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4574/2004. Penal. Legea nr.678/2004. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4576/2004. Penal. Art. 174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
