ICCJ. Decizia nr. 4576/2004. Penal. Art. 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4576/2004
Dosar nr. 2255/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62 din 18 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în dosarul nr. 788/2003, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. a) C. pen., în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. şi în baza acestui text, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul S.N., la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, în final având de executat 19 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a) C. pen., în infracţiunea de complicitate la omor prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi în baza acestui text de lege a fost condamnat inculpatul S.R., la pedeapsa de 16 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 61/1991.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.R. va executa pedeapsa cea mai grea de 16 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpaţilor.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate arestarea preventivă a inculpaţilor de la data de 6 martie 2003 la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea corpurilor delicte: o armă de vânătoare şi un topor.
S-a admis în parte cererea de despăgubiri civile, formulată de partea civilă R.E.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 50.000.000 lei daune materiale.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii la plata sumei de 150.000.000 lei daune morale.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 75.000 lei despăgubiri periodice lunare, pentru fiecare minor al părţii civile S.R. şi S.D., începând cu data de 6 martie 2003, până la majoratul acestora.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpaţii au fost obligaţi la câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de judecată a reţinut că, la data de 6 martie 2003, între inculpatul S.N. şi concubina sa S.L. a avut loc un conflict, în urma căruia aceasta s-a refugiat la locuinţa fratelui ei S.R., domiciliat în cartierul Strachina din oraşul Ţăndărei.
Inculpatul S.N. însoţit de fratele său S.R. s-au înarmat cu un cuţit şi un topor, deplasându-se la locuinţa lui S.R., pentru a-i cere să o trimită acasă pe concubina sa.
Urmare a refuzului victimei, cei doi inculpaţi s-au întors la domiciliul lor, unde S.N. s-a înarmat cu o puşcă de vânătoare, iar S.R. cu toporul şi s-au întors la locuinţa lui S.R., pătrunzând în curte, fără ştirea acestuia. Când victima le-a apărut în faţă, S.N. a împuşcat-o cu un foc de armă, după care S.R. a tăiat-o cu toporul pe membrele superioare şi inferioare. Ulterior, S.N. s-a apropiat şi el de victimă, a împuşcat-o încă o dată pentru a se asigura că a decedat.
Din raportul de autopsie medico-legală a rezultat următoarele semne de violenţă: plăgi prin împuşcare cu alice de 0,7 cm. În umăr, faţa anterioară hemitorace stâng, regiunea claviculară şi cardiacă unghi; orificiu de intrare după alică 0,5 cm. Unghi extern OD; plăgi tăiate faţa externă 1/3 inferioară gamba stângă; excoriaţie cca. 2 cm aceeaşi regiune.
Moartea lui S.R. a fost violentă şi s-a datorat unei plăgi împuşcate cardiace.
Situaţia de fapt s-a stabilit pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, raportul de autopsie medico-legală, rapoartele de expertiză ştiinţifică, declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor.
La schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. a) C. pen., în art. 174 alin. (1) C. pen., respectiv în complicitate la aceeaşi faptă, s-a avut în vedere că acţiunea inculpatului nu a avut un caracter premeditat, ci a reprezentat o reacţie spontană la refuzul victimei de a permite sorei sale să se întoarcă la locuinţa concubinului ei.
În sarcina inculpatul S.N. s-au reţinut infracţiunile de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. şi violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., toate în stare de recidivă.
La stabilirea stării de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a avut în vedere condamnarea sa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru furt calificat, din executarea căreia s-a eliberat la 11 decembrie 1996, rămânându-i un rest neexecutat de 174 zile.
În sarcina inculpatului S.R. s-au reţinut infracţiunile de complicitate la omor, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., şi violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
Prin Decizia nr. 260/ A din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii S.N. şi S.R., precum şi de partea civilă R.E.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii şi partea civilă, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei condamnări a inculpatului S.R., pentru fapte la care nu a participat, a obligării inculpaţilor la despăgubiri civile într-un cuantum insuficient, care nu asigură repararea integrală a prejudiciului material şi moral suferit, precum şi faţă de individualizarea judiciară greşită a pedepselor aplicate.
În motivarea recursului, inculpatul S.N. a arătat că în raport de poziţia sa sinceră, de recunoaştere a faptei, precum şi faţă de situaţia sa familială, are 8 copii minori în întreţinere, se impune reducerea pedepsei, chiar dacă are statutul de recidivist.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.R., acesta a susţinut că nu a participat la conflict, neputându-se reţine în sarcina sa nici măcar complicitate morală la infracţiunea de omor săvârşită de fratele său. Mai arată că declaraţiile martorilor sunt contradictorii, iar aparenţa constând în aceea că asupra sa s-a găsit un pulover ce prezenta urma unor factori suplimentari ai împuşcării, nu corespunde realităţii, deoarece a împrumutat acel obiect de la fratele său în timp ce fugeau de rudele victimei, fiindu-i frig.
Partea civilă, în motivarea recursului său a solicitat acordarea daunelor materiale şi morale, astfel cum au fost formulate iniţial, apreciind că sumele acordate de instanţa de fond nu asigură repararea integrală a prejudiciului.
Examinând Decizia recurată, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 14 şi 171 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
1. În ceea ce priveşte recursul inculpatului S.R., nu se pot reţine apărările sale în sensul că nu a participat la săvârşirea faptei, întrucât declaraţiile martorilor oculari sunt fără echivoc. Susţinerea că aceste declaraţii sunt subiective, aparţinând unor persoane din familia victimei nu poate fi primită, întrucât C. proc. pen., nu interzice mărturia persoanelor apropiate victimei sau inculpatului, care pot fi, în multe cazuri, singurele ce sunt prezente la locul săvârşirii faptei; pe de altă parte, pe parcursul urmăririi penale, rudele inculpatului au încercat să obţină mărturii favorabile inculpaţilor, ceea ce pune sub semnul îndoielii credibilitatea declaraţiilor martorilor propuşi în apărare de inculpaţi.
Referitor la susţinerea inculpatului S.R. cum că puloverul ce prezenta urme de produşi rezultaţi prin împuşcare aparţine inculpatului S.N. şi că a ajuns în posesia sa ulterior săvârşirii faptei, respectiv în timp ce fugeau urmăriţi de rudele victimei, nu este pertinentă. Aceasta întrucât, chiar dacă ar fi reală afirmaţia că a venit ulterior la locul faptei, atras de strigăte şi că, fiind doar în cămaşă, îi era frig şi a cerut ceva de îmbrăcat fratelui său, nu este normal ca, într-un moment în care se aflau într-o situaţie extremă, fugind pentru a nu fi prinşi de rudele părţii vătămate, inculpatul S.N. să se oprească pentru a se dezbrăca de geacă şi să dea puloverul fratelui său, îmbrăcându-se la loc cu geaca, mult mai simplu şi logic fiind să-i dea geaca, ce era deasupra puloverului, şi să se îndepărteze amândoi cât mai repede, pentru a-şi asigura scăparea.
Din probele dosarului rezultă, aşadar, că inculpatul S.R. l-a însoţit pe fratele său, că a lovit victima cu toporul şi, chiar dacă aceste lovituri au fost ulterioare decesului produs prin împuşcare, încadrarea juridică dată faptei, aceea de complicitate la omor, este corectă, acţiunea inculpatului S.R. circumscriindu-se prevederilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), care se referă la înlesnirea sau ajutorul, în orice fel, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. În aceste condiţii, nici solicitarea de reducere a pedepsei aplicate de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, nu este fondată, atâta vreme cât inculpatul a avut o poziţie nesinceră şi are antecedente penale.
2. Nici recursul inculpatului S.N., ce a recunoscut săvârşirea faptei (recurs ce vizează reducerea pedepsei), nu este fondat, în raport de gravitatea sporită a faptei, dată de modul de acţiune (împuşcături repetate în zone vitale pentru a fi sigur că s-a produs rezultatul scontat), de consecinţele produse, constând în suprimarea vieţii victimei, precum şi de multiplele condamnări suferite anterior de inculpat, acesta săvârşind fapta în stare de recidivă postexecutorie.
3. Privitor la recursul declarat de partea civilă, examinând încheierea din data de 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Ialomiţa, Curtea constată că partea civilă a solicitat 50 milioane lei, reprezentând cheltuieli cu înmormântarea şi parastasele, sumă cu care inculpaţii au fost de acord şi la care au fost obligaţi prin hotărâre. Totodată, partea civilă a solicitat prestaţie periodică pentru doi copii minori, la care, în aceeaşi şedinţă, a renunţat, însă instanţa, în baza rolului activ, a stabilit o pensie lunară raportat la nivelul venitului minim pe economie, întrucât victima nu lucra şi nici nu realiza alte venituri. În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, în cuantum de 3 miliarde lei, Curtea constată că, acordând suma de 150 milioane lei, instanţa de fond a realizat o despăgubire echitabilă, deoarece, deşi suferinţa provocată de moartea victimei nu poate fi comensurată, despăgubirile nu pot conduce la o îmbogăţire nejustificată.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpaţi şi partea civilă ca nefondate.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de partea civilă R.E. şi de către inculpaţii S.N. şi S.R., împotriva deciziei nr. 260/ A din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate durata arestării preventive pentru ambii inculpaţi de la 6 martie 2003 la zi.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4575/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 4578/2004. Penal. Art.20, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
