ICCJ. Decizia nr. 4574/2004. Penal. Legea nr.678/2004. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4574/2004
Dosar nr. 2014/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26 din 20 ianuarie 2004 a Tribunalului Teleorman, au fost condamnaţi inculpaţii:
- F.D.I. ş.
- N.S. la câte 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 pct. 1 şi pct. 2 lit. a), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c), teza I din Legea nr. 678/2001.
S-a dispus aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de câte 2 ani.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a computat detenţia preventivă de la 3 septembrie 2003, la zi.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea sumelor de 1.026.000 lei şi 1.200 euro, precum şi a unui telefon mobil.
S-a constatat că părţile vătămate B.N. şi P.M.L. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului, câte 7.000.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La începutul lunii decembrie 2002, inculpatul F.D.I., care cunoştea încă din copilărie părţile vătămate P.M.L. şi B.N., locuind în acelaşi cartier din oraşul Zimnicea, le-a propus acestora să le ajute ca să plece în Spania, unde el le putea asigura loc de muncă, salariu bun şi cazare şi că va suporta toate cheltuielile necesare plecării lor din ţară, asigurându-le că se va ocupa personal de ele în Spania, iar banii cheltuiţi să-i fie restituiţi ulterior din venitul ce se va realiza din muncă.
În aceste condiţii părţile vătămate au acceptat oferta şi l-au însoţit pe inculpatul F.D.I. la Giurgiu, de unde urmau să plece cu un microbuz, în Spania.
La locuinţa inculpatului F.D.I., se mai aflau două persoane, din care o persoană F. a fost identificată ulterior ca fiind U.F.
După două zile, acesta din urmă, cu autoturismul său personal, împreună cu inculpatul F.D.I., au transportat părţile vătămate în oraşul Giurgiu, unde au fost preluate de numita C., identificată ulterior în persoana inculpatei N.S., despre care inculpatul F.D.I. a spus că se va ocupa în continuare de plecarea în Spania.
Inculpata a dus părţile vătămate, cu un autoturism la Bucureşti, la apartamentul mătuşii sale, iar după câteva zile le-a urcat într-un microbuz pentru a fi transportate în Spania, spunând şoferului că, la destinaţie vor fi aşteptate de soţul său, care se va ocupa de ele întrucât inculpatul F.D.I. nu putea să le însoţească, având copii internaţi în spital, urmând să vină şi el ulterior, în Spania.
Acolo, părţile vătămate au fost preluate, pe rând, de mai multe persoane şi în final de numitul S.M., care a afirmat faţă de acestea, că le-a cumpărat de la inculpatul F.D.I., prin intermediul inculpatei N.S. (fosta soţie a cumpărătorului).
Acesta le-a obligat să practice prostituţia, în camerele barului B., ameninţându-le că dacă vor refuza, le va face rău la familiile lor din România.
La bar, erau mai multe fete din România, care erau păzite de o femeie de încredere a lui S.M.
Acesta din urmă, a primit un telefon de la F.D.I., care a cerut acestuia să-i dea încă 500 euro, dar a fost refuzat, motivând că partea vătămată P.M.L. „nu produce nimic".
După aceea, inculpatul F.D.I. la telefon, i-a reproşat acestei părţi vătămate că „de ce refuză să se prostitueze ?".
În cursul lunii ianuarie 2003, părţile vătămate au reuşit să fugă de la barul respectiv, cu ajutorul unui barman de la acel local, care le-a şi găzduit până să poată să părăsească Spania.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi ambii inculpaţi.
Parchetul a criticat sentinţa pentru aplicarea de pedepse nelegale (pedepse sub minimul special deşi nu s-au recunoscut şi aplicat circumstanţe atenuante) şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 118 C. pen., deoarece nu s-a precizat în sentinţă ce se confiscă de la fiecare inculpat.
Apelanta N.S. a solicitat achitarea, deoarece infracţiunea nu a fost săvârşită de ea, iar, în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante şi suspendarea condiţionată a executării, iar apelantul F.D.I. a solicitat reducerea pedepsei prin recunoaşterea de circumstanţe atenuante.
Prin Decizia penală nr. 202 din 18 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând în fond:
A majorat pedepsele aplicate inculpaţilor, de la 4 ani, la 5 ani închisoare, fiecare.
A confiscat de la inculpata N.S., suma de 1.026.000 lei şi un telefon mobil, iar de la inculpatul F.D.I., suma de 1.200 euro.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii N.S. şi F.D.I. şi a computat detenţia preventivă a inculpaţilor, de la 3 septembrie 2003, la zi.
A menţinut starea de arest a inculpaţilor.
A obligat pe apelanta N.S. să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare şi pe apelantul F.D.I. să plătească statului 900.000 lei cu acelaşi titlu, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Inculpaţii au declarat recurs, recurenta N.S. susţinând că fapta nu a fost săvârşită de ea că, oricum, încadrarea juridică a faptei este greşită, încadrarea corectă fiind aceea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând a se reduce, prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a se suspenda condiţionat executarea.
Recurentul F.D.I. a criticat Decizia numai cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând a se reduce prin aplicarea de circumstanţe atenuante.
Criticile nu sunt fondate.
Din examinarea probelor şi lucrărilor dosarului, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia ambilor inculpaţi, pe baza declaraţiilor părţilor vătămate P.M.L. şi B.N., proceselor-verbale de prezentare pentru recunoaştere după fotografii, lista apelurilor telefonice efectuate la telefonul aparţinând inculpatei N.S., procesul-verbal pentru bunurile găsite asupra acesteia şi declaraţiile martorilor B.P., U.F., P.F., P.G., P.M.N. şi B.A.
În raport de situaţia de fapt, corect reţinută prin cele două hotărâri pronunţate în cauză, încadrarea juridică în infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 pct. 1 şi 2 lit. a), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c), teza I din Legea nr. 678/2001 este cea legală.
Susţinerea recurentei N.S. în sensul că fapta nu constituie această infracţiune, ci infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., este lipsită de temei, întrucât faptele reţinute de instanţe în sarcina inculpaţilor, constituie evident acte de trafic de persoane.
Totodată, se constată că pedepsele aplicate sunt stabilite la nivelul minimului special, astfel că nu pot fi considerate ca prea mari, injust individualizate.
Nu se poate face aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., cu privire la circumstanţele atenuante, întrucât nu se constată elemente de natură să uşureze în aşa măsură răspunderea penală a inculpaţilor, încât să impună aplicarea unor pedepse sub nivelul minimului special.
În ceea ce priveşte suspendarea executării pedepselor, aceasta nu este admisibilă, în raport de cuantumul pedepselor aplicate.
Dimpotrivă, se impune a se menţine pedepsele la cuantumul ce a fost fixat, pentru a se asigura scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Faţă de aceste considerente şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, urmează a deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive, de la 3 septembrie 2003, la data prezentei decizii şi a obliga pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.D.I. şi N.S., împotriva deciziei penale nr. 202 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 3 septembrie 2003, la 16 septembrie 2004.
Obligă pe inculpatul F.D.I. la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpata N.S. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4573/2004. Penal. Art.211 alin2 c pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4575/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
