ICCJ. Decizia nr. 4583/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4583/2004
Dosar nr. 3465/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31/ F din 6 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul L.M. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b) C. pen., art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 8 octombrie 2003 la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 13.284.415 lei cu dobânda legală, de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la achitarea debitului către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
Inculpatul a mai fost obligat la 5.000.000 lei despăgubiri către partea civilă L.N.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 12 august 2003, pe fondul unui conflict şi a consumului de băuturi alcoolice, inculpatul, iritat de injuriile adresate de către partea vătămată, i-a aplicat acesteia o lovitură, în cap, cu o sapă, punându-i viaţa în primejdie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 284 din 22 aprilie 2004, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat, parţial, sentinţa şi, rejudecând, a dispus obligarea inculpatului şi a părţii vătămate la câte 6.642.275 lei, despăgubiri către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă şi dobânzile legale aferente sumelor, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata debitului.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsă, durata arestării preventive, de la 8 octombrie 2003, la zi.
Prin aceeaşi decizie, au fost respinse apelurile declarate de inculpatul L.M. şi partea vătămată L.N.
În cauză, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea civilă L.N. şi inculpatul L.M.
Prin recursul declarat, Parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, înlăturarea dispoziţiilor referitoare la obligarea părţii civile la plata cheltuielilor de spitalizare şi a celor privind obligarea inculpatului la plata dobânzilor aferente.
Inculpatul nu a depus motive scrise de recurs, iar, oral, a cerut reducerea pedepsei şi a susţinut aceleaşi critici formulate de Parchet, referitor la modul de soluţionare a acţiunii civile.
Partea civilă a solicitat înlăturarea aplicării art. 73 lit. b) C. pen., majorarea despăgubirilor şi acordarea de daune morale.
Recursul Parchetului este, în parte fondat.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la pedeapsă, recursurile Parchetului şi ale inculpatului nu sunt fondate.
La stabilirea pedepsei, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, în raport de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa de omor, pedeapsa de 3 ani închisoare a fost just individualizată.
Alături de starea de provocare în care a acţionat inculpatul, s-a avut în vedere totodată, starea de recidivă postexecutorie, dar şi împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră, în cursul procesului, recunoscând fapta şi vinovăţia.
Hotărârea atacată este, însă, greşită, sub aspectul soluţionării acţiunii civile.
Potrivit art. 14 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente.
Aşa fiind, dispoziţia instanţei de apel de obligare a părţii vătămate, alături de inculpat, la despăgubiri în sumă de 6.642.275 lei către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă, şi la dobânzile aferente, este greşită, deoarece încalcă prevederile textului mai sus-menţionat.
Sub acest aspect, din conţinutul adresei Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, existentă la dosarul instanţei de fond, rezultă că această unitate sanitară s-a constituit parte civilă, numai pentru suma reprezentând cheltuielile de spitalizare, fără să solicite dobânzi aferente acestei sume.
Recursul părţii civile, în ceea ce priveşte latura penală este inadmisibil, iar, în ceea ce priveşte solicitarea, de a i se acorda daune morale, este nefondat.
Astfel, potrivit art. 362 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 3852 C. proc. pen., partea civilă poate face recurs numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.
Ori, critica referitoare la înlăturarea aplicării art. 73 lit. b) C. pen., priveşte exclusiv latura penală şi, deci, nu poate fi primită în recursul părţii civile.
Oricum, chiar dacă s-ar accepta că partea civilă şi-a păstrat şi calitatea de parte vătămată, recursul acesteia apare nefondat, pentru aceleaşi motive pentru care apare ca nefondat şi recursul Parchetului.
Referitor la daunele morale, instanţele au respins, justificat, solicitarea părţii civile, datorită caracterului incert al operaţiei care ar urma să fie efectuată şi al inexistenţei probaţiunii, cu privire la necesitatea acesteia şi a cuantumului costului unei asemenea operaţii.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursurile Parchetului, inculpatului şi părţii civile să fie admise numai în parte şi să fie casate hotărârile atacate, numai cu privire la obligarea părţii civile L.N. la plata sumei de 6.642.275 lei, cu titlu de despăgubiri şi a dobânzilor aferente, către Spitalul Universitar Bucureşti, dispoziţii care vor fi înlăturate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea civilă L.N. şi de către inculpatul L.M., împotriva deciziei nr. 284 din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 31 din 13 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la obligarea părţii civile L.N. să plătească suma de 6.642.275 lei, cu titlu de despăgubiri şi dobânzile aferente acesteia către Spit. Universitar Bucureşti, dispoziţii pe care le înlătură.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 8 octombrie 2003, la zi.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4582/2004. Penal. Art.20, 197, 211 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 4586/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
