ICCJ. Decizia nr. 4573/2004. Penal. Art.211 alin2 c pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4573/2004
Dosar nr. 3835/2004
Şedinţa publică din 16 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 208 din 19 martie 2004, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpaţilor:
- M.V.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- R.A.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- D.F.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- C.P.C., în baza art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 430/2002 a Judecătoriei Turda şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 639 zile închisoare cu noua pedeapsă, rezultând pedeapsa finală de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
- D.A.O.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 252/2001 a Judecătoriei Turda şi s-a contopit restul rămas neexecutat, de 355 zile cu noua pedeapsă, rezultând pedeapsa finală de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 14 ianuarie 2004, pentru inculpaţii R.A., A.M. şi M.V. şi din 15 ianuarie 2004 pentru inculpaţii C.P.C., D.A.O. şi D.F. până la zi.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la câte 25.000.000 lei daune morale în favoarea fiecărei părţi vătămate, respectiv în favoarea părţii civile S.C. şi S.N. precum şi 300.000 lei, în favoarea SC P. SA Turda.
Onorariile avocaţiale din oficiu de câte 600.000 lei s-au avansat din F.M.J.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au mai fost obligaţi la câte 2.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului, incluzând şi onorariile avocaţiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a avut în vedere următoarele:
În data de 31 decembrie 2003, după o înţelegere prealabilă, cei 6 inculpaţi, care locuiesc în acelaşi imobil în municipiul Turda, s-au deplasat în apropierea gardului de beton care împrejmuieşte SC P. SA Turda, aşteptând momentul prielnic pentru a pătrunde în incinta acesteia, de unde intenţionau să sustragă materiale feroase.
În jurul orelor 12,30 –13,00, cei şase inculpaţi au pătruns prin escaladarea gardului de beton supraînălţat cu sârmă ghimpată, în incinta societăţii mai sus-arătate, unde au început să caute diverse obiecte din fier. Inculpaţii R.A., M.V. şi C.P.C. au găsit nişte butoaie de metal depozitate într-un ţarc împrejmuit cu gard de sârmă, bunuri pe care s-au înţeles să le scoată din incinta societăţii. Astfel, cei trei, au reuşit să sustragă un număr de şase butoaie din metal de 200 litri fiecare, trecându-le peste cele două garduri, respectiv peste gardul de sârmă şi cel din beton.
În acelaşi timp, ceilalţi trei inculpaţi aflaţi şi ei în curtea societăţii, au găsit în imediata apropiere a locului din care ceilalţi găsiseră butoaiele, o conductă de fier, dar nu au reuşit să o sustragă datorită greutăţii considerabile a acesteia.
În timpul derulării acestor activităţi, partea vătămată S.N., agent de pază al SC S. SRL Turda, care avea drept obiectiv de pază curtea SC P. SA, conform unui contract încheiat între cele două societăţi, a surprins pe cei şase inculpaţi. În momentul în care inculpaţii au observat-o pe partea vătămată, au părăsit în fugă curtea societăţii, sărind gardul prin locul în care intraseră. Nu s-au deplasat însă mai departe, rămânând lângă gard, cu intenţia de a negocia cu paznicul posibilitatea sustragerii şi a altor materiale din incinta societăţii.
Partea vătămată, care nu era înarmată în nici un fel, i-a rugat pe cei 6 inculpaţi să înapoieze bunurile sustras promiţându-le că în această situaţie nu va anunţa poliţia şi îi va lăsa să plece, dar s-a lovit de refuzul categoric al acestora. În aceste condiţii partea vătămată S.N., a deschis telefonul mobil, apelându-l pe şeful său, partea vătămată S.C., dorind ca în acest fel acesta să fie avertizat cu privire la faptul că are probleme la punctul său de pază. După aproximativ 2-3 min. la faţa locului a sosit şi partea vătămată S.C. În acest moment, partea vătămată S.N. a încercat să-l imobilizeze pe inculpatul M.V., care se aşezase în fund pe gardul de beton pentru a purta negocierile mai sus-amintite. Imediat ceilalţi 5 inculpaţi au sărit înapoi gardul în incinta societăţii şi toţi şase au început să-i aplice lovituri părţii vătămate S.N. în diverse părţi ale corpului. După aceea, s-au îndreptat asupra celeilalte părţi vătămate, respectiv asupra părţii vătămate S.C., care ajunsese între timp la locul incidentului. Cei şase inculpaţi i-au aplicat şi acestei părţi vătămate lovituri, până au adus-o în stare de inconştienţă, când, la solicitarea părţii vătămate S.N., care la cererea să nu-l mai lovească întrucât îl vor omorî, au încetat să-i mai aplice lovituri.
Cei şase inculpaţi speriaţi de turnura evenimentelor, precum şi de posibilele consecinţe ale acestora, au aruncat înapoi în incinta societăţii comerciale P. SA cele 6 butoaie de tablă sustrase şi au plecat cu toţii, nu înainte ca inculpatul C.P.C. să-i insulte şi să-i ameninţe pe cei doi paznici, că-i va aştepta la ieşirea din tură la ora 18,00, sperând în acest fel că cele două părţi vătămate nu vor raporta cele întâmplate.
Au fost sesizate imediat organele de poliţie, iar partea vătămată S.C. a fost transportată de urgenţă la Spitalul Municipal Turda, unde i-au fost acordate primele îngrijiri medicale.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 125/I/I/36 din 7 ianuarie 2004, eliberat de L.M.L. Cluj Napoca, a rezultat că partea vătămată S.C. a suferit în urma agresiunii leziuni care au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale, în situaţia în care nu survin complicaţii.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 122/I/a/33 din 7 ianuarie 2004, eliberat de L.M.L. Cluj partea vătămată S.N., a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, leziunile necesitând 8-9 zile îngrijiri medicale.
În data de 14 ianuarie 2004, au fost prinşi trei dintre inculpaţi, respectiv inculpatul M.V., R.A. şi A.M., iar în ziua imediat următoare au fost prinşi ceilalţi trei inculpaţi, pe numele celor şase eliberându-se mandate de arestare preventivă, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi ultraj, de către Tribunalul Cluj.
Audiaţi fiind, inculpaţii au recunoscut că au aplicat lovituri celor două părţi vătămate, în condiţiile în care aceştia intenţionau să imobilizeze pe inculpatul M.V., dar recunoaşterile lor au fost doar parţiale, întrucât fiecare a încercat să-şi minimalizeze participarea atât la activitatea de furt propriu-zisă cât şi la cea de exercitare a violenţelor asupra celor două părţi vătămate.
Inculpatului A.M., care se află la prima confruntare cu legea penală, instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi aplicând prevederile art. 76 lit. b) şi e) C. pen., i-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie şi câte o pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru cele două infracţiuni de ultraj, contopind cele trei pedepse în baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 3 ani închisoare.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, cele două părţi vătămate au formulat pretenţii de câte 50.000.000 lei fiecare, ca daune morale, dar instanţa a admis în parte cererea acestora, obligându-i, în solidar, inculpaţii la plata a câte 25.000.000 lei pentru fiecare parte civilă şi la 300.000 lei, despăgubiri materiale în favoarea SC P. SA Turda, reprezentând costul reparaţiei gardului de sârmă degradat.
Împotriva hotărârii pronunţate de către tribunal au formulat apel toţi inculpaţii, care au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel că au solicitat desfiinţarea acesteia şi judecându-se cauza, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, în aceea de furt calificat şi din infracţiunea de ultraj, în infracţiunea de lovire, iar pentru inculpatul D.F. s-a mai cerut şi achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a lovit nici una din părţile vătămate şi nici nu le-a ameninţat.
De asemenea, toţi inculpaţii au mai cerut şi aplicarea unor pedepse mai reduse, raportate la gradul de participaţie şi datele privind persoana fiecăruia, inculpatul D.F. având 7 copii în întreţinere.
Examinând motivele de apel invocate, Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 161 din 25 mai 2004, respinge ca nefondate apelurile, reţinând că la 31 decembrie 2003, în jurul orelor 12,30 –13,00, inculpaţii au pătruns prin escaladarea gardului în incinta SC P. SA Turda, de unde au sustras 6 butoaie de metal şi fiind surprinşi în timpul comiterii faptei de agenţii de pază S.N. şi S.C., le-au aplicat lovituri pentru a-şi asigura scăparea şi că faptele prezentate mai sus constituie infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen. şi ultraj prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Referitor la sancţiunile aplicate se constată că acestea au fost judicios proporţionalizate încât să reflecte just, pe de o parte, gradul sporit de pericol social concretizat în valorile sociale lezate, iar pe de altă parte, elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat care sunt recidivişti, inculpaţii M.V. şi R.A., conform art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), iar inculpaţii D.F., C.P.C. şi D.A.O., conform art. 37 lit. a) C. pen., aceştia din urmă comiţând faptele în termenul de încercare al liberării condiţionate a altor pedepse.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii M.V., R.A., D.A.O., C.P.C. şi D.F.
Inculpatul D.F. a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât acesta nu a lovit nici una din părţile vătămate şi nici nu le-a ameninţat.
Ceilalţi inculpaţi au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat şi din infracţiunea de ultraj în infracţiunea de lovire, iar în subsidiar toţi inculpaţii au solicitat schimbarea pedepselor.
Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 17, 171 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu potrivit dispoziţiilor alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Luând în discuţie critica privind schimbarea încadrării juridice se constată:
Din probele administrate în cauză, respectiv însăşi declaraţiile inculpaţilor coroborate cu ale părţii vătămate, rezultă cu certitudine că inculpaţii au săvârşit infracţiunile de tâlhărie şi ultraj şi nu infracţiunile de furt şi lovire atâta timp cât, fiind surprinşi în timpul comiterii faptei de furt de către părţile vătămate S.N. şi S.C., care aveau calitatea de agenţi de pază, au aplicat acestora lovituri pentru a-şi asigura scăparea.
Nici critica formulată de inculpatul D.F. cu privire la greşita condamnare nu poate fi primită, acesta participând alături de ceilalţi inculpaţi la sustragerea butoaielor şi lovirea ambelor părţi vătămate, pentru a-şi asigura scăparea.
Probe în acest sens sunt declaraţiile părţilor vătămate şi ale celorlalţi inculpaţi ce se coroborează cu declaraţia inculpatului D.F., care recunoaşte însă că a lovit doar pe partea vătămată S.C.
Cât priveşte individualizarea pedepselor, nu sunt motive care să justifice reducerea acestora dat fiind pericolul social ridicat al faptelor săvârşite generat de modul în care au fost concepute de către inculpaţi dar şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, care au avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal în pofida probelor evidente şi care sunt cu antecedente penale sau recidivişti.
Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile inculpaţilor, a se deduce perioadele reţinerii şi arestării preventive şi obligarea acestora la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.V., R.A., D.A.O., C.P.C. şi D.F., împotriva deciziei penale nr. 161 din 25 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedepse, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor R.A., M.V. de la 14 ianuarie 2004 şi de la 15 ianuarie 2004 pentru inculpaţii C.P.C., D.A.O. şi D.F., până la 16 septembrie 2004.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4572/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4574/2004. Penal. Legea nr.678/2004. Recurs → |
|---|
