ICCJ. Decizia nr. 4624/2004. Penal. Revizuire. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4624/2004
Dosar nr. 2729/2004
Şedinţa publică din 17 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 464 din 31 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 812/2002 a Tribunalului Bucureşti, formulată de condamnatul F.G. şi l-a obligat să plătească 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Condamnatul F.G., a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 812 din 12 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 4660/2002, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2000 din 17 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
În motivarea cererii revizuientul a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa şi pentru care i-a fost aplicată pedeapsa prin sentinţa penală a cărei revizuire se cere.
Din examinarea lucrărilor dosarului, în raport de obiectul judecăţii, s-a constatat că motivul invocat de contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile limitativ, prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) şi d) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel condamnatul criticând-o pentru netemeinicie, solicitând admiterea cererii de revizuire, arătând că sunt îndeplinite condiţiile art. 394 C. proc. pen. Pe fondul cauzei, condamnatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de furt.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 303/ A din 21 aprilie 2004 a respins, ca nefondat, apelul condamnatului F.G., declarat împotriva sentinţei penale nr. 464 din 31 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Condamnatul, nemulţumit şi de această decizie, în termenul legal, a declarat recurs, solicitând în final a se vedea că împotriva sa, a fost înscenată cauza de faţă şi în consecinţă cel mult i s-ar putea reţine infracţiunea de furt şi nu tâlhărie.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul se reţine că, în prezent condamnatul execută o pedeapsă definitivă de 7 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi cu reţinerea stării de recidivă reglementată de art. 37 lit. a) C. pen., prin sentinţa penală nr. 812 din 12 septembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Cererea de revizuire de faţă se constată că, sub diverse forme de prezentare începând de la motivarea iniţială, apoi a motivelor de apel şi în final prin memoriu depus în susţinerea recursului de faţă, urmăreşte în esenţă, fie, reducerea pedepsei, ca urmare a schimbării încadrării juridice din tâlhărie în furt, fie a se vedea că, nu e vinovat pentru că partea vătămată a fost deposedată de bani, fără violenţe.
Cum, toate motivele invocate de condamnatul recurent nu se regăsesc în prevederile art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen., ce reglementează cazuri exprese şi limitative ce pot conduce la revizuirea unei condamnări definitive, în mod temeinic şi legal, primele două instanţe, au respins cererea de revizuire.
Ca atare acestea vor fi menţinute, iar recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 303 din 21 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 4623/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 4625/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
---|