ICCJ. Decizia nr. 4616/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4616/2004
Dosar nr. 3111/2004
Şedinţa publică din 17 septembrie 2004
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 311 pronunţată la data de 3 martie 2004, în dosarul penal nr. 723/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a hotărât:
În temeiul art. 334 C. proc. pen., dispune, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor penale din infracţiunile de trafic de droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, şi de deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 243/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile de trafic de droguri de mare risc, în forma continuată, prevăzut de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de deţinere de droguri pentru consum propriu, fără drept, în forma continuată, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpatul M.R.V., la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în forma continuată.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu fără drept, în forma continuată.
În temeiul art. 33 lit. a), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte cele două pedepse cu închisoarea aplicate, aşa încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 12 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 66 C. pen.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare perioada arestului preventiv, începând cu data de 3 decembrie 2002, la zi.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 17 alin. (1), raportat la art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 143/2000, dispune confiscarea specială de la inculpat a cantităţii de 0,89 grame heroină în amestec cu cofeină, a seringii de unică folosinţă şi a plicului mic cu sare de lămâie.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, dispune confiscarea specială de la inculpat a sumei de 6.550.000 lei, depusă în baza chitanţei nr. 3723734/4.12.2002, emisă de D.G.P.M.B., serviciul Financiar.
Respinge, ca neîntemeiată cererea privind restituirea sumei de 6.500.000 lei, formulată de inculpat.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., obligă pe inculpat la plata sumei de 15.700.00 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 700.000 lei, onorarii apărători din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
Lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Bucureşti, au fost sesizaţi despre existenţa unor persoane care deţin şi comercializează droguri.
După ce denunţătorul a cumpărat o doză de stupefiante de la inculpatul A.D.A., acestuia i s-a făcut percheziţie domiciliară, găsindu-se heroină.
Inculpatul şi-a recunoscut faptele explicând prezenţa heroinei prin propriul consum şi prezenţa banilor înseriaţi la denunţător, prin aceea că îl împrumutase cu bani şi cu ocazia restituirii i s-a făcut "înscenarea" cu droguri.
Situaţia de fapt şi vinovăţia au fost însă dovedite cu probe care au infirmat apărarea inculpatului şi anume: procesul verbal de consemnare a denunţului oral şi declaraţia denunţătorului ca martor, A.D.A., declaraţiile martorilor S.M., T.M., D.A., T.C. şi I.I. (ultimii doi, martori asistenţi); copia fişei medicale a inculpatului şi declaraţia acestuia, procesul verbal de percheziţie, procesul verbal de înseriere a bancnotelor folosite, procesul verbal al analizei de laborator.
Instanţa de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de stupefiante de mare risc se reţine, spre deosebire de rechizitor fiind realizată în ambele variante, respectiv şi alin. (1) nu doar alin. (2). S-a considerat că reţinerea variantei agravate nu se poate face fără trimiterea la conţinutul de bază al infracţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 328/ A din 28 aprilie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 1167/2004 a decis:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul M.R.V., împotriva sentinţei penale nr. 311 din 3 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 723/2003. Desfiinţează în parte sentinţa penală şi rejudecând, în fond:
Descontopeşte pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului M.R.V. şi repune pedepsele în individualitatea lor astfel: 12 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 4 ani închisoare pentru infracţiunea, prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 12 ani la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 4 din Legea 143/2000 condamnă pe inculpatul M.R.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., în final, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 5 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine starea de arest a inculpatului.
Compută prevenţia pentru inculpat de la 3 decembrie 2002 la zi.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea 143/2000, cu referire la art. 118 lit. d) C. pen., confiscă de la inculpat suma de 250.000 lei, obţinută din săvârşirea infracţiunii, sumă dispusă în baza chitanţei nr. 3723734 din 4 decembrie 2002, emisă de D.G.P.M.B., serviciul Financiar.
Dispune restituirea sumei de 700.000 lei către martora T.M. şi a sumei de 5.600.000 lei către inculpatul M.R.V., sume depuse în baza chitanţei 3723734 din 4 decembrie 2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
S-a avut în vedere că deţinerea de droguri pentru consum propriu este o infracţiune continuă, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a redus pedeapsa de la 12 ani la 10 ani închisoare, ţinând cont de situaţia familiară, comportament anterior şi sinceritatea inculpatului din ultima sa declaraţie.
S-au restituit sumele de bani cu privire la care nu se făcuse dovada că ar proveni din droguri.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei (art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.). Recurentul a solicitat casarea deciziei sub acest aspect şi reducerea pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând hotărârea atacată şi sentinţa în raport de critica formulată cât şi din oficiu, constată că motivul invocat este neîntemeiat şi nu există vreo cauză de nulitate.
Infracţiunile săvârşite fac parte dintr-o categorie de acte antisociale dintre cele mai grave. Instanţa de apel ţinând seama de situaţia personală a inculpatului şi de atitudinea sinceră adoptată de inculpat a redus pedeapsa cu 2 ani închisoare, neexistând temeiuri pentru ca aceasta să fie redusă mai mult.
Astfel fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi, iar potrivit dispoziţiilor art. 191 alin. (2) C. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, fiind în culpă procesuală prin respingerea recursului său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.V. împotriva deciziei penale nr. 328 din 28 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 3 decembrie 2002, până la 17 septembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4615/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4619/2004. Penal. Legea nr.26/1996. Recurs în... → |
|---|
