ICCJ. Decizia nr. 4637/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4637/2004
Dosar nr. 1872/2004
Şedinţa publică din 17 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 19 ianuarie 2004 a Tribunalului Mureş, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.J., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor. În cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe toată durata executării pedepsei.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării de la data de 9 februarie 2003, până la data de 9 iulie 2003 inclusiv.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru o durată de 5 ani.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a briceagului corp delict şi s-a constatat faptul că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a admis acţiunea civilă a părţii civile C.A.S. Mureş şi a obligat inculpatul la plata, către partea civilă, a sumei de 8.344.260 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 8 februarie 2003, inculpatul împreună cu concubina sa, partea vătămată S.M., au consumat pe la diferite localuri din municipiul Tg. Mureş băuturi alcoolice. În jurul orelor 17,00, s-a întors la domiciliul lor din Sântana de Mureş, unde au început să se certe pe considerentul că partea vătămată nu a pregătit de mâncare. În aceste împrejurări partea vătămată a luat o bucată de lemn şi a început să-l lovească pe inculpat, care s-a enervat şi a lovit-o pe victimă în zona gâtului cu un cuţit, secţionându-i artera carotidă şi în parte laringele.
Victima a fost transportată la spital, iar în raportul medical efectuat s-a stabilit că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire directă cu un corp tăietor înţepător. Leziunile suferite au necesitat pentru vindecare 25 – 30 zile medicale, iar viaţa victimei a fost pusă în pericol.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în modalitatea arătată, atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei.
La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privitoare la fapta comisă şi la persoana inculpatului, în cauză fiind reţinută şi scuza provocării.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, inculpatul fiind obligat doar la despăgubiri civile către C.A.S. Mureş.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat în termen legal apel, Parchetul care a criticat sentinţa sub aspectul nelegalităţii pedepsei aplicate, aceasta fiind stabilită sub limita prevăzută de art. 76 alin. penultim C. pen.
De asemenea, împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel şi inculpatul, care a solicitat, prin apărător, recalificarea faptei şi reţinerea art. 184 alin. (1) C. pen., în cauză fiind vorba de o vătămare corporală din culpă.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia penală nr. 47/ A din 19 martie 2004 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, împotriva sentinţei penale nr. 14 din 19 ianuarie 2004 a Tribunalului Mureş.
A desfiinţat parţial sentinţa atacată şi rejudecând:
În baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul R.J. la pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare, pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
S-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Inculpatul R.J. nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivele invocate prin apel, respectiv a cerut reaprecierea probelor şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) C. pen. şi corespunzător acesteia să i se reducă şi pedeapsa.
Recursul este nefondat.
Curtea, examinând probatoriul cauzei în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, reţine că a fost evaluat corect sub aspectul încadrării juridice dată faptei comise.
Activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, la 8 februarie 2003 când, deşi se afla în stare de ebrietate (precum era şi victima) şi deşi după o ceartă şi lovirea cu un lemn de către partea vătămată, o agresează pe aceasta şi-i secţionează, cu un briceag, carotida şi o parte a laringelui, punându-i astfel viaţa în pericol, nu se poate aprecia că fapta este o simplă vătămare corporală din culpă.
Împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, după cum au fost expuse, dovedesc că inculpatul a comis-o cu intenţie, prevăzând rezultatul acesteia, faţă de zona vitală tăiată şi obiectul folosit a acceptat şi posibilitatea producerii unui final letal. Totodată pe deplin justificat i s-a recunoscut şi circumstanţa atenuantă a scuzei provocării.
În consecinţă, încadrarea juridică este cea legală şi ca atare va fi menţinută, iar recursul inculpatului, va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se mai constată că pedeapsa aplicată reprezintă limita minimă prevăzută de lege şi încât nici sub acest aspect nu se impun modificări.
Se vor aplica şi prevederile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.J., împotriva deciziei penale nr. 47 din 19 martie 2004 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4626/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4638/2004. Penal. Art.211 al.2 c.p. Recurs → |
|---|
