ICCJ. Decizia nr. 4650/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4650/2004
Dosar nr. 4289/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 362 din 3 mai 2004, Tribunalul Iaşi a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul N.I.A. de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani şi 6 luni, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), aplicată prin sentinţa penală nr. 318 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Iaşi.
Împotriva sentinţei condamnatul a declarat apel, în această cale de atac el motivând că imobilul în care locuia înainte de încarcerare, se află într-o stare avansată de degradare, iar fraţii săi nu au interes să ajute la consolidarea acestuia.
Prin Decizia penală nr. 227 din 22 iunie 2004, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Nemulţumit şi de această din urmă hotărâre, condamnatul a declarat recurs, motivul invocat fiind acela că imobilul său în care locuia este în stare de degradare, şi impune urgent consolidarea.
Recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Potrivit prevederilor art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazul şi în condiţiile prevăzute de art. 453 din acelaşi cod, iar la lit. c) a primului aliniat din acest text de lege, se înscrie cazul „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie".
Din ancheta socială întreprinsă de Primăria Lespezi, Judeţul Iaşi la adresa domiciliului inculpatului, s-a reţinut că imobilul la care se face referire este locuit de sora acestuia, care este lipsită de posibilităţi materiale, şi că întradevăr se impun a fi făcute „reparaţii" curente la interior şi exterior, dar şi că această stare de degradare este preexistentă încarcerării condamnatului.
Faţă de situaţia expusă, se reţine că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
În conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.I.A. împotriva deciziei penale nr. 227 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4649/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4652/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
