ICCJ. Decizia nr. 4664/2004. Penal. Art.26, 211 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4664/2004
Dosar nr. 4694/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 684 din 20 mai 2004, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul R.M.A. la 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a dedus prevenţia de la 20 martie 2002 şi s-a menţinut starea de arest.
A fost obligat, conform art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., la 31.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă I.D.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că la data de 15 februarie 2002, în urma unei înţelegeri prealabile cu un cetăţean neidentificat, l-a ajutat pe acesta să sustragă prin violenţă geanta părţii vătămate I.D., în care se aflau bunuri şi bani în valoare de 31.000.000 lei.
În acea zi, partea vătămată se afla lângă maşina sa, iar inculpatul i-a distras atenţia spunându-i că sub autoturism se află o pisică, moment în care individul cu care se afla a smuls geanta de pe umărul acesteia.
Dându-şi seama că a fost victima unei înscenări, a sesizat poliţia, la examinarea autoturismului, pe capotă a fost găsită amprenta inculpatului R.M.A., care, ulterior, a fost recunoscut de partea vătămată I.D., după prezentarea unei planşe foto.
Fapta inculpatului are în urma unei înţelegeri prealabile, a ajutat o altă persoană să sustragă bunuri prin violenţă de la partea vătămată I.D., constituie infracţiune de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 553 din 28 iulie 2004 a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva deciziei, inculpatul R.M.A. a declarat recurs, solicitând achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat.
Criticile nu sunt întemeiate.
Din examinarea cauzei rezultă că urma din amprentele ridicate, după autoturismul aparţinând părţii vătămate I.D., îi aparţine inculpatului, fiind produsă de degetul inelar stâng al acestuia.
Prezenţa amprentei confirmă declaraţia părţii vătămate cu privire la locul în care se afla inculpatul în momentul în care i-a distrat atenţia, permiţând sustragerea de altă persoană a genţii ce o avea asupra sa.
De asemenea, partea vătămată l-a recunoscut fără dubiu pe inculpat, ca fiind cel care a participat la săvârşirea infracţiunii.
Motivul vizând schimbarea încadrării juridice este de asemenea neîntemeiat, din probe rezultând că partea vătămată avea geanta pe umăr şi nu putea fi obiectiv deposedată de aceasta decât printr-un mijloc violent.
Cât priveşte pedeapsa, se constată că aceasta este corespunzătoare criteriilor înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind în măsură să asigure prevenţia generală şi specială.
S-a avut în vedere reţinerea infracţiunii comisă prin violenţă, pericolul social al acesteia deci şi al inculpatului cercetat anterior pentru o infracţiune de acelaşi gen şi care în ciuda evidenţei probelor, a negat săvârşirea infracţiunii.
Faţă de aceste motive, conform art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat, nefiind motive care examinate din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 20 martie 2003, la 20 septembrie 2004, iar recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M.A., împotriva deciziei penale nr. 553/ A din 28 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 20 martie 2002 la 20 septembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4663/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4667/2004. Penal. Art.174,c,pen. Recurs → |
|---|
