ICCJ. Decizia nr. 4644/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4644/2004
Dosar nr. 4219/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 562 din 27 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpata P.L. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată inculpata P.L. la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatei drepturile, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 a mai fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de consum de droguri.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 5 aprilie 2003 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă penală în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege a fost condamnat inculpatul M.F.D. la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege a mai fost condamnat inculpatul la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de consum de droguri.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 5 aprilie 2003 la zi.
S-au constatat consumate în procesul analizelor de laborator, cantităţile de 0,861 grame heroină şi 0,142 grame heroină.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 3.200.000 lei, consemnată la C.E.C., Agenţia Victoria, cu recipisa din 8 aprilie 2003 de la inculpata P.L.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 4 aprilie 2003, în jurul orei 11,30, aflate în misiune în zona Bucur Obor, cu supravegherea unei persoane de sex masculin, care părea a fi consumatoare de droguri, organele de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, au depistat că aceasta s-a întâlnit la intersecţia străzilor Ursu Ion cu Coloniei, cu inculpatul M.F.D. care, fiind imobilizat şi percheziţionat corporal, au fost găsite asupra lui 4 doze de heroină, respectiv 0,142 grame.
Inculpatul M.F.D. a recunoscut că cele 4 doze de heroină în valoare de 800.000 lei intenţiona să le vândă, el fiind şi consumator de droguri şi a fost de acord să colaboreze cu organele de poliţie, în vederea depistării persoanei de la care a cumpărat drogurile.
Împreună cu organele de poliţie şi martorul asistent O.M., inculpatul s-a deplasat în strada Coloanei, adresa la care locuia inculpata P.L., aici fiind găsită numita R.F., consumatoare de droguri şi care avea asupra sa două doze de heroină, pe care le deţinea pentru consum propriu.
La percheziţia domiciliară s-au găsit în apartamentul inculpatei P.L., ascunse într-un pachet de hârtie igienică, 21 punguţe în care se aflau 90,861 grame heroină.
Inculpata P.L. a recunoscut că la data de 4 aprilie 2003, i-a vândut 7 doze de heroină, pentru 3 doze a primit suma de 600.000 lei, iar pentru 4 doze, inculpatul urma să plătească ulterior.
S-a mai reţinut că inculpaţii au recunoscut că sunt consumatori de droguri şi că regretă faptele comise, însă inculpatul M.F.D. a revenit asupra declaraţiilor sale, susţinând că nu este traficant de droguri ci numai consumator şi nu are cunoştinţă despre provenienţa drogurilor pe care le comercializa inculpata.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii M.F.D. şi P.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În apelul său inculpata P.L. a solicitat redozarea pedepsei aplicate, susţinând că este consumatoare şi nu traficantă de droguri, are doi copii minori în întreţinere şi nu are antecedente penale.
În apelul său, inculpatul M.F.D. a solicitat admiterea acestuia, achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece este consumator şi nu traficant de droguri.
Inculpatul a mai criticat hotărârea atacată în sensul că în cauză nu s-a efectuat nici o cercetare judecătorească, martorii neputând fi audiaţi, iar instanţa nu a procedat la citirea declaraţiilor acestora date la urmărirea penală. A mai învederat că în cauză au fost încălcate dispoziţiile legale, privind prelungirea arestării preventive luată faţă de el, întrucât la termenul din 2 decembrie 2003 aceasta s-a dispus în Camera de Consiliu.
Prin Decizia penală nr. 411/ A din 1 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.L. şi M.F.D.
A fost computată prevenţia inculpaţilor de la 5 aprilie 2003 la 1 iunie 2004 şi a fost menţinută starea de arest a acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii P.L. şi M.F.D.
În recursul său inculpata P.L. a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor şi reducerea pedepselor aplicate, susţinând că are doi copii minori în întreţinere, a recunoscut şi regretat faptele comise şi nu are antecedente penale.
În recursul său inculpatul M.F.D. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reducerea pedepselor aplicate sub limita minimă, prevăzută de textele de lege incriminatoare, reţinându-se în favoarea lui circumstanţe atenuante, conform art. 74 şi art. 76 C. pen., având în vedere că se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat faptele comise, se află la o vârstă tânără şi a colaborat cu organele de urmărire penală pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane, care au săvârşit o infracţiune legată de traficul şi consumul de droguri.
Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate şi care se înscriu în cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se constată că sunt nefondate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se reţine că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, în raport de materialul probator administrat în cauză şi au aplicat pedepse just individualizate, conform cerinţelor prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţele trebuie să ţină seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând cauzei acest text de lege se reţine că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările comiterii lor, consecinţele pe care punerea în circulaţie şi consumul de droguri de mare risc îl au asupra sănătăţii publice, dar şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorilor.
Astfel, ambii inculpaţi au avut o atitudine oscilantă pe parcursul desfăşurării procesului penal, în faza de urmărire penală recunoscând faptele săvârşite, însă în timpul cercetării judecătoreşti şi-au retractat declaraţiile iniţiale fără o motivaţie temeinică şi au negat împrejurarea că ar fi deţinut droguri pentru a le comercializa, se află la o vârstă tânără şi din fişele de cazier judiciar, rezultă că sunt necunoscuţi cu antecedente penale fiind la prima confruntare cu rigorile legii penale.
Având în vedere că inculpatul M.F.D. a colaborat cu organele de urmărire penală pentru identificarea inculpatei P.L., care a deţinut şi a pus în circulaţie droguri în vederea comercializării, instanţele au apreciat corect că în cauză sunt îndeplinite condiţiile legale, prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi au procedat la aplicarea acestor dispoziţii cu consecinţa stabilirii inculpatului a unor pedepse situate la limita minimă, prevăzută de textele de lege incriminatoare.
Pe de altă parte, se constată că nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele legale, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., întrucât înainte de comiterea faptelor acesta nu avea ocupaţie, făcându-şi din activitatea de comercializare a heroinei o sursă de câştig ilicit, infracţiunile comise prezintă un grad ridicat de pericol social şi nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal.
De altfel, pedepsele rezultante de 10 ani închisoare aplicată inculpatei P.L. şi de 5 ani închisoare aplicată inculpatului M.F.D., sub aspectul cuantumului lor se încadrează în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare şi sunt în măsură să asigure reeducarea acestora în vederea reintegrării în comunitate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpaţii P.L. şi M.F.D. să fie respinse, ca nefondate.
Se va deduce din pedepse timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 5 aprilie 2003 la 20 septembrie 2004.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.F.D. şi P.L., împotriva deciziei penale nr. 411/ A din 1 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 5 aprilie 2003 la 20 septembrie 2004.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4642/2004. Penal. Art.174 C.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4647/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
