ICCJ. Decizia nr. 4671/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4671/2004
Dosar nr. 836/2004
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 300 din 30 octombrie 2003 a Tribunalului Botoşani, au fost condamnaţi inculpaţii B.I. şi M.B., primul pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de un an şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., iar cel de-al doilea inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., timp de un an, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., pentru ambii inculpaţi şi s-a dedus arestarea preventivă a acestora pentru perioada 5 aprilie 2003 – 3 iulie 2003 (pentru primul inculpat) şi respectiv 16 aprilie 2003 – 3 iulie 2003 (pentru cel de-al doilea inculpat).
Au fost respinse pretenţiile civile formulate de partea vătămată I.M.A., ca inadmisibile şi s-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în ce-i priveşte pe cei doi inculpaţi.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului câte 4.000.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
În vara anului 2002 B.A., sora inculpatului B.I., a plecat în Spania unde a avut relaţii de concubinaj cu S.C. şi a lucrat într-un club de noapte.
Inculpatul B.I. a acceptat propunerea făcută, de aceştia, a contactat pe minorele I.N. şi I.M.A. şi pe numita V.C., majoră, le-a propus să plece în Spania ca „dame de companie" ce urmau să practice şi relaţii sexuale cu clienţii şi le-a ajutat sub toate aspectele (formalităţi, bani, călătorie), să plece în Spania unde au fost preluate de inculpaţii S.C. şi B.A.. Fetelor le-au fost explicate condiţiile şi anume că datorează fiecare deja 500 euro, iar din ceea ce urmau să facă vor da jumătate inculpatului S.C.
Fiind tratate necorespunzător (bătute, li se luau banii) I.N. şi V.C. după câteva zile au fugit. I.M.A. şi B.A. şi-au continuat activitatea. Minorei i s-a procurat un paşaport fals până la majorat.
La data de 8 februarie 2003, ajutată de un client I.M.A. a fugit la Consulatul din Madrid care, a trimis-o în ţară. Cum activitatea s-a repetat, doar că inculpatul B.I. să le însoţească pe Z.M.C. şi T.O., iar acestora nu li s-a mai spus că vor întreţine şi relaţii sexuale ca dame de companie, s-a ajuns la prinderea şi reţinerea lor la data de 4 aprilie 2003 în Vama Nădlac.
Posibilitatea reţinerii situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpaţilor a survenit din administrarea a numeroase probe: proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, planşe foto, declaraţiile părţilor vătămate, adresa I.J.P.E. Arad cu datele de ieşire din ţară a celor 3 părţi vătămate, înscris sub semnătura privată emanând de la (intermediarul) inculpatul M.B. procese verbale de confruntare, declaraţiile inculpaţilor.
Activitatea inculpaţilor a fost încadrată juridic în infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, pentru care au fost condamnaţi, ţinându-se seama de toate circumstanţele reale ale faptelor şi personale, ale inculpaţilor.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 50 pronunţată la data de 6 februarie 2004, în dosarul penal nr. 6074/2003, a admis apelurile şi a descontopit pedepsele aplicate inculpatului B.I., a schimbat încadrarea juridică a primei fapte, din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. şi-l condamnă la 2 ani şi 6 luni închisoare, prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul B.I. va executa pedepsele de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul M.B., din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (2), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi l-a condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.B., perioada executată de la 11 decembrie 2003 la 22 decembrie 2003.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În considerente s-a arătat că nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/201, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, situaţia de fapt neîncadrându-se în niciuna din cazurile prevăzute de lege. Din declaraţiile părţilor vătămate a rezultat că le-a fost adus la cunoştinţă scopul, respectiv şi întreţinerea de relaţii sexuale cu clienţii. Aşadar părţile vătămate nu au fost induse în eroare cu privire la adevăratul scop şi deci nu se poate reţine înşelăciunea, în absenţa căreia părţile vătămate nu ar mai fi plecat în Spania. Este argumentarea în baza căreia, instanţa de apel a considerat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, aşa cum este ea incriminată în dispoziţiile art. 328 şi art. 329 C. pen.
Pentru inculpatul B.I. s-a păstrat încadrarea juridică în Legea nr. 678/2001, pe principiul aplicării legii mai favorabile şi al neagravării situaţiei, în propria cale de atac, dispoziţiile art. 329 alin. (3) C. pen., în care s-ar fi încadrat, prevăd pedepse mai grele.
Împotriva acestei decizii, inculpaţii B.I. şi M.B., în termen legal au declarat recurs, amândoi criticând hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei, motiv de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea, chiar aplicarea art. 81 C. pen. sau art. 86 C. pen.
B.I. în principal a solicitat achitarea, în temeiul art. 3859 pct. 12 referitor la art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., considerând că s-a făcut o gravă eroare de fapt, deoarece el nu a recunoscut adevăratul scop al plecării fetelor în Spania.
Examinând hotărârea atacată şi sentinţa, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că ambele recursuri sunt nefondate sub toate aspectele.
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.I., din probe rezultând că a ştiut şi a şi comunicat părţilor vătămate că urmau să se prostitueze.
Din punct de vedere al individualizării pedepsei instanţele au ţinut seama de gravitatea faptelor, perseverenţa infracţiunii, în acelaşi timp de absenţa antecedentelor penale, de împrejurarea că victimele au colaborat, nu au fost silite, nici minţite şi chiar că nu au avut de unde să ştie cum se va comporta S.C. în Spania cu ele.
De aceea, pedeapsa fiind just individualizată, neapărând elemente noi care să conducă la reducerea sau suspendarea pedepsei, critica apare neîntemeiată.
Având în vedere aceste aspecte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge recursul ca nefondat şi a se menţine Decizia şi sentinţa aşa cum a fost individualizată, fiind legale şi temeinice.
Recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare statului conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.I. şi M.B., împotriva deciziei penale nr. 50 din 6 februarie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Constată că inculpatul B.I. a fost arestat în perioada 5 aprilie 2003 – 2 iulie 2003, iar inculpatul M.B. în perioada 16 aprilie 2003 – 3 iulie 2003 şi 11 decembrie 2003 – 22 decembrie 2003.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4667/2004. Penal. Art.174,c,pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4674/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs → |
|---|
