ICCJ. Decizia nr. 4682/2004. Penal. Art.257alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4682/2004
Dosar nr. 2489/2004
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 324, pronunţată la data de 22 octombrie 2003, în dosarul penal nr. 741/2002, Tribunalul Giurgiu, secţia penală, a fost condamnat inculpatul P.C., în baza art. 257 C. pen., pentru infracţiunea de trafic de influenţă, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a confiscat suma de 96.500.000 lei şi inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul a devenit la 5 septembrie 2000, parte într-un contract de asociere, având ca obiect, desfăşurarea de activităţi de persoane, pe traseul Giurgiu – Bucureşti şi retur, asociaţia fiind una a operatorilor de transport fără personalitate juridică.
Deşi nu a fost cel mandatat să se ocupe de procurarea licenţelor de transport, inculpatul s-a implicat în această activitate şi la un moment dat a cerut fiecăruia 5.580.000 lei (10 decembrie 2000) pentru a fi favorizat în obţinerea licenţei de transport şi a avizului de staţie fără de care nu şi-ar fi putut desfăşura activitatea.
Situaţia de fapt arătată a fost reţinută, ca şi vinovăţia, din ansamblul probelor administrate, cu acte, declaraţii ale inculpatului, ale martorilor.
Cu toate că martorii au declarat diferit într-o oarecare măsură scopul strângerii banilor, instanţa a putut ajunge la o concluzie, în sensul situaţiei reţinute, deoarece revenirile din faza de judecată au avut un marcat caracter de subiectivism, evident fără cauză, în vederea ameliorării răspunderii inculpatului.
Faţă de probele administrate în circumstanţiere personală de inculpat, instanţa a apreciat că se impune totuşi o pedeapsă privativă de libertate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 245/ A, pronunţată în dosarul penal nr. 544/2003 la 1 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul inculpatului P.C., atât sub aspectul criticii vizând întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, prevăzute de art. 257 C. pen., cât şi sub acelea de individualizare a pedepsei.
Criteriul pe baza căruia instanţa a apreciat că se impune privarea de libertate, a fost acela al nesincerităţii inculpatului.
Împotriva acestei decizii recurentul a declarat recurs, în termen legal şi pentru un unic motiv de casare: individualitatea pedepsei (art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
Inculpatul recurent a solicitat casarea ambelor hotărâri şi suspendarea executării pedepsei sau executarea prin muncă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând hotărârile atacate în raport de critica adusă, constată că recursul este fondat.
Aşa cum s-a arătat şi în motivele scrise de recurs ale inculpatului, o pedeapsă pentru a fi justă şi eficientă trebuie să aibă în vedere în concret fapta comisă şi persoana inculpatului.
Fapta inculpatului s-a petrecut în contextul, trist de altfel, al practicării obiceiului de a plăti pentru a obţine ceva chiar legal. În absenţa acestui climat nimeni nu i-ar fi dat inculpatului bani cu acest scop sau poate inculpatul nu i-ar mai fi strâns. În fond toţi urmăreau doar să poată munci.
Nu se poate face abstracţie de o realitate şi nici de caracteristicile personale ale inculpatului: familist serios, comportare anterioară bună, întreprinzător, administrator al SC A.T. SRL (3 angajaţi), integrat social. Chiar atitudinea apreciată nesinceră de instanţa de apel, pare mai mult manifestarea unei atitudini de jenă, decât aceea a ascunderii adevărului.
Oricum, în condiţiile date, pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este evident că îndreptarea comportării inculpatului se poate face şi fără privare de libertate. Mai mult din caracterizările date de primărie, gardienii publici din adresa SC C. SRL sau a Asociaţiei Locatarilor rezultă dar că societatea îl acceptă, aşadar privarea de libertate nu ar fi de folos nimănui.
Sub acest aspect, urmează a se admite recursul declarat de inculpat şi casând ambele hotărâri, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se dispună aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 4 ani.
Inculpatului urmează să i se atragă atenţia asupra consecinţelor pe care săvârşirea altei infracţiuni, pe durata termenului de încercare, le-ar putea avea.
Dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), fiind aplicabile dosar pe perioada privării de libertate, urmează a fi înlăturate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.C., împotriva deciziei penale nr. 245 din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 324 din 22 octombrie 2003 a Tribunalului Giurgiu, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., pe un termen de încercare de 4 ani, potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen.
Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4679/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4686/2004. Penal. Contestaţie executare.... → |
|---|
