ICCJ. Decizia nr. 4674/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4674/2004
Dosar nr. 1362/2004
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din 17 aprilie 2003, inculpatul O.C. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a reţinut că, inculpatul trăieşte în concubinaj cu L.D.D., în locuinţa proprietatea lui, concubina având dintr-o căsătorie anterioară o fiică de 14 ani, M.C.E.
În seara zilei de 25 martie 2003, inculpatul a venit acasă sub influenţa băuturilor alcoolice şi a agresat-o pe concubină, precum şi pe martora B.M., aflată în vizită.
I-a cerut martorei să părăsească locuinţa, după care, le-a impus concubinei şi fiicei sale să se dezbrace şi să se aşeze lângă el în pat.
Concubina, prevăzând ce urmează, sub pretextul că merge la bucătărie să aducă o cafea, s-a deplasat la postul de poliţie. În acest timp, inculpatul a spart becul din dormitor, s-a aşezat în pat lângă minora M.C.E. şi ameninţând-o cu un cuţit, a întreţinut cu ea un raport sexual complet, folosind prezervativ.
După o jumătate de oră din momentul sesizării, poliţiştii din comună au chemat un ofiţer de la poliţia judiciară din Suceava şi s-au deplasat la domiciliul inculpatului, unde au încheiat procesul-verbal de cercetare.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa penală nr. 163 din 4 iunie 2003 l-a achitat pe inculpat, în temeiul art. 10 lit. a), raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că în faţa instanţei, atât victima cât şi mama ei şi-au retractat declaraţiile, afirmând că inculpatul nu a săvârşit fapta.
Împotriva sentinţei a declarat apel procurorul, criticând-o pentru aceea că, instanţa a comis o eroare gravă de fapt când a reţinut că inculpatul nu a săvârşit infracţiunea de viol.
Prin Decizia penală nr. 71 din 1 martie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa apelată şi l-a condamnat pe inculpatul O.C., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), cu referire la art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, arestarea preventivă de la 28 martie 2003 la 4 iunie 2003, obligându-l pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.C., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi pe fond, menţinerea soluţiei de achitare pronunţată de instanţa de fond.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive.
Instanţa de fond a concluzionat că, în cauză, nu este dovedită săvârşirea infracţiunii de viol de către inculpat, apreciind că există dubii care profită inculpatului.
Interpretând corect probele administrate în cauză, instanţa de control judiciar a constatat, însă, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de viol, opinie pe care o împărtăşeşte şi instanţa de recurs.
Astfel, susţinerile inculpatului în sensul că este nevinovat sunt infirmate de probele administrate.
Este de reţinut în acest sens declaraţia părţii vătămate, menţinută în totalitate în faţa procurorului în care aceasta relatează amănunţit cum a fost violată.
Pe de altă parte, faptele petrecute în locuinţă până la plecarea mamei părţii vătămate la poliţie (O.C.) sunt confirmate de declaraţiile acesteia şi ale martorei B.M.
În procesul verbal de cercetare la faţa locului, întocmit de organele de poliţie, în jurul orelor 3,00, dimineaţa, la sesizarea despre faptul că M.C.E. a fost victima unei infracţiuni de viol săvârşită de numitul O.C. este descris modul de săvârşire a faptei de către inculpat, partea vătămată indicând cuţitul cu care a fost ameninţată atât ea cât şi mama ei (care a fost găsit sub pat); a fost descoperit, de asemenea, ambalajul prezervativului folosit de inculpat.
Cu privire la prezervativul în sine, dispariţia acestuia poate fi explicată prin actele săvârşite de inculpat la sosirea lucrătorilor de poliţie (a aprins hârtii, pe care le-a aruncat lângă perdea, dându-i foc, apoi a încercat să scoată furtunul de la butelia cu gaz pentru a provoca un incendiu), având ca scop orientarea atenţiei acestora în altă direcţie decât cea pentru care sosiseră la faţa locului.
În declaraţia dată de inculpat în cursul urmăririi penale, la data de 26 martie 2003, aflată la filele dosar, acesta a recunoscut săvârşirea faptei, relatând detaliat modul de săvârşire, declaraţie pe care a menţinut-o în faţa procurorului.
De asemenea, inculpatul a declarat că a mai întreţinut relaţii sexuale cu victima, începând din toamna anului 2002, precizând că în seara zilei respective nu a ameninţat-o pe victimă, însă, deşi aceasta i-a spus să o lase în pace, el nu a ţinut seama de aceasta.
Deşi instanţa de fond a reţinut în sprijinul soluţiei de achitare a inculpatului faptul că din examinarea medico-legală a părţii vătămate a rezultat că nu s-au găsit spermatozoizi în organul genital al acesteia, explicaţia acestei constatări o găsim în aceea că actul sexual s-a consumat în condiţiile folosirii prezervativului de către inculpat.
Deşi în cursul cercetării judecătoreşti, atât victima cât şi mama acesteia au declarat că inculpatul nu a săvârşit fapta, în mod justificat instanţa de apel a înlăturat aceste declaraţii, apreciind că şi-au schimbat declaraţiile întrucât depind, din punct de vedere material şi al spaţiului de locuit, de inculpat.
În consecinţă, interpretarea corectă a probelor existente în dosarul cauzei nu poate conduce decât la concluzia certă că inculpatul este vinovat de săvârşirea infracţiunii de viol asupra fiicei sale vitrege.
Pe de altă parte, o eventuală înţelegere între inculpat şi victimă în sensul împăcării este inoperantă, având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru agravanta, prevăzută de alin. (3) art. 197 C. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C., împotriva deciziei penale nr. 71 din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Constantă că inculpatul a fost arestat în perioada 28 martie 2003 – 4 iunie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4671/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4677/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
