ICCJ. Decizia nr. 4677/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4677/2004
Dosar nr. 1655/2004
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 697/ PI din 03 noiembrie 2003, a condamnat pe inculpatul B.I., în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. e), g) şi i) şi alin. (3) lit. f) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latura civilă a cauzei, s-a constatat că prejudiciul cauzat SC R. SRL în suma de 400 Euro a fost integral acoperit prin restituirea bunurilor sustrase şi totodată s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 23 septembrie 2003 inculpatul, pe fondul consumului de alcool, s-a deplasat în intersecţia Calea Aradului cu strada Amurgului din Timişoara, unde, prin smulgere, a sustras din tabloul de comandă trei dispozitive electronice (module de execuţie periferice D.B.F.) necesare funcţionării semaforului electric în dirijarea traficului rutier.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei aplicate şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. proc. pen., în sensul suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 66/ A din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menţionând că situaţia de fapt a fost în mod corect reţinută de instanţa de fond, inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă corect individualizată in raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ca şi de gradul de pericol al faptei comise, prin care s-a periclitat siguranţa circulaţiei rutiere.
Împotriva hotărârilor penale sus arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul. Recursul nu a fost motivat în scris, dar cu ocazia susţinerilor orale, prin apărătorul desemnat din oficiu, au fost reiterate aceleaşi motive de netemeinicie analizate şi de către instanţa de control judiciar cu prilejul judecării apelului.
Criticile formulate de inculpatul recurent B.I. îşi găsesc temeiul şi se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat pentru cele ce urmează.
Examinând motivul de casare invocat, referitor la aplicarea unei pedepse greşit individualizate, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cît şi modalitatea de executare este corespunzătoare şi corect individualizată în raport de pericolul social al faptei, de modalitatea concretă de săvârşire a acesteia, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum şi în raport de elementele care circumstanţiază persoana inculpatului.
Aşa cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Timişoara, fapta săvârşită de inculpat a avut drept consecinţă periclitarea temporară a siguranţei rutiere în intersecţia în care, de la unul din semafoarele amplasate, inculpatul a sustras componentele electronice în valoare de circa 40 milioane lei, ce au fost ulterior restituite părţii vătămate SC R. SRL prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.
Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpat, faţă de fapta comisă de acesta şi de pericolul social concret, rezultă că pedeapsa privativă de libertate, orientată spre minimul special prevăzut, la care a fost condamnat B.I., este corect individualizată.
Examinând cauza şi din oficiu, Înalta Curte constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat in considerare în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul B.I. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de B.I. împotriva deciziei penale nr. 66 din 23 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4674/2004. Penal. Art.197 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4679/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
