ICCJ. Decizia nr. 4689/2004. Penal. într.exec. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4689/2004
Dosar nr. 3469/2004
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 512 din 16 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei detenţiunii pe viaţă formulată de petentul condamnat M.I., cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că petentul condamnat M.I. a solicitat să se dispună în acord cu prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea pe o perioadă de 3 luni a executării pedepsei deţinerii pe viaţă la care a fost condamnat de Tribunalul Vâlcea prin sentinţa penală nr. 4 din 29 ianuarie 1992, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2336 din 11 noiembrie 1992, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, în dosarul nr. 430/1992.
În motivarea cererii petentul condamnat a arătat că părinţii săi sunt grav bolnavi fiind lipsiţi de resurse financiare, nemaifiind în măsură să plătească întreţinerea la apartamentul în care locuiesc, mai având în întreţinere şi un copil de 13 ani, petentul condamnat considerând că în perioada de 3 luni de zile poate munci undeva pentru a-şi ajuta cu resurse financiare părinţii.
La dosar s-au depus în copie sentinţa penală nr. 4 din 29 ianuarie 1992, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 2126/1991 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2336 din 11 noiembrie 1992, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, în dosarul nr. 430/1992, din al căror conţinut instanţa reţine că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. b) şi d) C. pen., conform referatului întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Vâlcea petentul condamnat nu a mai beneficiat de întreruperi ale executării pedepsei.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a apreciat ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de către petentul condamnat, astfel că a respins-o, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză instanţa a reţinut că petentul condamnat a fost înfiat cu toate efectele filiaţiunii fireşti de către părinţii adoptivi la data de 12 octombrie 1972, numiţii M.I. şi M.M., ambii decedaţi la data de 5 aprilie 1984, respectiv 5 iulie 1991, aceştia fiind de fapt bunicii maternali ai condamnatului.
Părinţii naturali ai petentului condamnat sunt în viaţă, au în întreţinere o fiică elevă în clasa a VII-a la Şcoala N.B. din oraşul Drăgăşani, mama fiind lipsită de ocupaţie, iar tatăl pensionat pe caz de boală cu o pensie de 1.606.609 lei, ambii părinţi fiind beneficiari de ajutor social în baza Legii nr. 416/2001, ajutor în sumă de 285.510 lei.
Instanţa a apreciat că situaţia familială a părinţilor naturali, respectiv resursele financiare ale acestora, care sunt într-adevăr reduse nu constituie o împrejurare specială cu caracter de excepţie care să impună întreruperea executării pedepsei de către petentul condamnat pentru ca acesta să contribuie la redresarea situaţiei financiare a părinţilor săi naturali.
De altfel, timpul relativ redus (3 luni de zile) pe care l-ar avea la dispoziţie petentul condamnat nu i-ar permite acestuia să realizeze venituri însemnate pentru a se întreţine atât pe el, cât şi pe părinţii săi naturali.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel condamnatul M.I. învederând că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 453 lit. c) C. proc. pen. şi în consecinţă se impune întreruperea pedepsei detenţiunii pe viaţă la care a fost condamnat în baza art. 174 – art. 176 lit. b) şi d) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 350 din 14 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul M.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, întreruperea executării pedepsei în baza dispoziţiilor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pronunţând o soluţie corectă.
Astfel, motivele invocate de recurentul condamnat şi anume situaţia financiară grea a părinţilor săi fireşti şi starea de boală a acestora nu reprezintă o împrejurare specială care ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului şi care să necesite prezenţa acestuia la domiciliu.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 350 din 14 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4686/2004. Penal. Contestaţie executare.... | ICCJ. Decizia nr. 4690/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
