ICCJ. Decizia nr. 4686/2004. Penal. Contestaţie executare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4686/2004
Dosar nr. 3588/2004
Şedinţa publică din 21 septembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 666 din 18 martie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 922/2003, Judecătoria Botoşani a respins cererea condamnatului A.D., prin care solicita contopirea pedepselor de un an închisoare, respectiv de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 105 din 8 ianuarie 1999 şi nr. 2370 din 21 septembrie 2001, ale Judecătoriei Botoşani, reţinând că infracţiunile ce fac obiectul celor două condamnări nu sunt concurente.
Tribunalul Botoşani prin Decizia penală nr. 292/ A din 8 mai 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 292/2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Curtea de Apel Suceava prin Decizia penală nr. 495 pronunţată la data de 23 iulie 2003, în dosarul penal nr. 3084/2003 a admis recursul declarat de condamnat şi, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat graţiate pedepsele de 6 luni şi un an închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 105 din 8 ianuarie 1999 a Judecătoriei Botoşani, definitivă prin neapelare, cu privire la care s-a revocat suspendarea condiţionată a executării acestora, contestatorul urmând să execute numai pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri, procurorul general în baza art. 409 şi art. 410 alin. (2) C. proc. pen., a declarat recurs în anulare, ca fiind contrară art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002, care exceptează de la graţiere pe cei condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă. S-a solicitat casarea hotărârii şi menţinerea deciziei, prin respingerea recursului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. şi de probele administrate, constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
„Calitatea" de recidivist şi statutul se dobândesc la momentul săvârşirii celei de a doua fapte, indiferent de data la care acestea sunt constatate prin hotărâri judecătoreşti.
Dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse prevăd că dispoziţiile art. 1 şi 2 din acest act normativ, nu se aplică celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare.
Or, inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 105 din 8 ianuarie 1999 a Judecătoriei Botoşani, definitivă la 20 ianuarie 1999, la 6 luni închisoare şi respectiv un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 97 alin. (1) şi (4) lit. a) şi c) şi art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996.
S-au aplicat dispoziţiile art. 33 lit. a) privind concursul şi conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante (cea mai grea de un an închisoare) pe durata a 3 ani.
După această condamnare definitivă inculpatul a săvârşit alte trei infracţiuni, la data de 1 martie, 25 aprilie şi 6 mai 2001, pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 2370 din 21 septembrie 2001 de Judecătoria Botoşani, menţinută prin Decizia penală nr. 802 din 13 decembrie 2001 de Tribunalul Botoşani şi Decizia penală nr. 185 din 18 martie 2002 a Curţii de Apel Suceava, la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, pentru primul grup de infracţiuni (două) şi s-a dispus executarea ei pe lângă pedeapsa rezultantă (al doilea grup de trei infracţiuni), urmând ca inculpatul să execute 4 ani şi 6 luni închisoare. S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus arestarea preventivă de la 8 mai 2001. Rezultă că la data de 4 octombrie 2002, a intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002 inculpatul era recidivist, deci înlăturat de la graţiere.
Acesta este motivul pentru care instanţa de apel a procedat greşit aplicând graţierea unui recidivist şi a pronunţat o hotărâre contrară legii.
Critica fiind întemeiată, în baza art. 4141 C. proc. pen., raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a se admite recursul în anulare şi a se (respingând recursul inculpatului) menţine sentinţa de fond şi Decizia de apel.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. final contravaloarea cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 495 din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Curţii de Apel Suceava, privind pe condamnatul A.D.
Casează Decizia atacată şi menţine dispoziţiile sentinţei penale nr. 666 din 18 martie 2003 a Judecătoriei Botoşani şi deciziei penale nr. 292 din 8 mai 2003 a Tribunalului Botoşani.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4682/2004. Penal. Art.257alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4689/2004. Penal. într.exec. Recurs → |
|---|
