ICCJ. Decizia nr. 4708/2004. Penal. Art. 20- 174, 175 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4708/2004
Dosar nr. 4123/2004
Şedinţa publică din 22 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 70 din 15 aprilie 2004, Tribunalul Buzău în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen. şi cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., a condamnat inculpatul C.A., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat inculpatului art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 8 decembrie 2003 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul corp delict.
S-a obligat inculpatul să plătească părţii civile Casa de Asigurări de Sănătate Buzău suma de 17.891.300 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Se constată că partea vătămată C.T. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 800.000 lei onorariu avocat oficiu.
În dimineaţa zilei de 11 septembrie 2003, în jurul orei 11,00, după ce s-au întors din sat unde au consumat, separat, băuturi alcoolice, inculpatul şi partea vătămată au început să se certe în holul locuinţei, după care inculpatul a luat un cuţit dintr-o altă cameră, s-a întors pe hol unde se afla şi C.E. şi i-a aplicat fiului său o lovitură cu acest cuţit în zona abdominală. Realizând că a fost grav rănit C.T. a reuşit să iasă din casă şi a cerut ajutor vecinilor.
Partea vătămată a fost transportată cu un autoturism la Spitalul Judeţean Buzău, unde a fost internată în perioada 11 septembrie – 06 octombrie 2003 la Secţia Chirurgie şi supusă unei intervenţii chirurgicale.
În concluziile raportului de expertiză medico-legală s-a arătat că prin gravitate şi localizare această leziune traumatică i-a pus în primejdie viaţa părţii vătămate şi ar fi determinat decesul acesteia în lipsa intervenţiei medico-chirurgicale de urgenţă.
Pentru vindecare partea vătămată a avut nevoie de 30-40 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, susţinând că hotărârea este nelegală întrucât instanţa nu mai trebuia să reţină la încadrarea juridică prevederile art. 75 lit. b) C. pen., ca circumstanţă agravantă, atâta timp cât s-a reţinut în sarcina inculpatului comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 242 din 7 iunie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, ca nefondat.
Împotriva deciziei penale sus-menţionată au făcut recurs procurorul, reiterând motivele formulate în apel, în sensul greşitei reţineri a circumstanţei agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen., cât şi inculpatul susţinând în timpul şedinţei de judecată reducerea pedepsei.
Recursul declarat de procuror este fondat.
Este adevărat că în anumite situaţii violenţa asupra membrilor familiei poate constitui agravanta, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen.
Această circumstanţă agravantă nu se poate reţine, însă, atunci când ea constituie alături de alte împrejurări, temeiul încadrării juridice, într-o formă calificată a infracţiunii de omor.
Cum tentativa la infracţiunea de omor a fost săvârşită asupra unei rude apropiate, împrejurare ce determină încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se poate reţine aceeaşi împrejurare ca circumstanţa agravantă distinctă, în temeiul art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen.
În consecinţă, se va admite recursul procurorului, se vor casa hotărârile pronunţate, dispunându-se conform dispozitivului.
Referitor la recursul inculpatului C.A., acesta va fi respins ca inadmisibil.
Conform art. 3851 alin. ultim C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs, sentinţele, în privinţa cărora părţile nu au folosit calea apelului, ori când apelul a fost retras, acestea putând declara recurs împotriva deciziilor pronunţate în apel.
În cauza de faţă, inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinţei tribunalului, prin care s-a soluţionat problema vinovăţiei sale şi a încadrării juridice a faptei.
Neacţionarea cu apel are semnificaţia achiesării de către inculpat la soluţia pronunţată de instanţa de fond, asupra căreia nu se mai poate reveni prin folosirea recursului.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate mai sus recursul inculpatului este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, împotriva deciziei penale nr. 242 din 7 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe inculpatul C.A.
Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa penală nr. 70 din 15 aprilie 2004 a Tribunalului Buzău, numai cu privire la greşita reţinere a circumstanţei agravante, prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen., dispoziţie pe care o înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, inclusiv pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 şi 76 C. pen.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.A., împotriva deciziei penală sus-menţionată.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 8 decembrie 2003 la 22 septembrie 2004.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4702/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4709/2004. Penal → |
|---|
