ICCJ. Decizia nr. 4745/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4745/2004
Dosar nr. 3032/2004
Şedinţa publică din 23 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din 13 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.C.D. împotriva rezoluţiei nr. 339/ P din 22 octombrie 2002 a Parchetului Militar Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin rezoluţia atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cpt. C.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 250 C. pen., întrucât din probele administrate a reieşit că acţiunea acestuia a fost efectuată în conformitate cu legea.
Susţinerile petentului D.C.D. sunt infirmate de declaraţiile martorilor P.I., N.R., N.C., M.D., B.D., D.E. şi A.G., din care rezultă că acesta nu a fost agresat, dimpotrivă, petentul având un comportament agresiv ce a necesitat imobilizarea şi conducerea sa la Brigada de Poliţiei Rutiere.
Deşi petentul arată că i s-a smuls ziarul din mână şi aruncat sandwiciul pe jos de către C.I., martora S. arată că pe scaunul din dreapta faţă a autoturismului erau mai multe ziare şi un sandwich, fapt de natură a ridica semne de întrebare asupra sincerităţii declaraţiilor petentului şi a situaţiei de fapt prezentate de acesta.
Deşi petentul arată că nu a avut cheile maşinii, acest aspect este infirmat de declaraţia plt. C.C., care l-a însoţit pe petent la maşină, iar autoturismul, încuiat, a fost deschis de către petent, care a scos cheile din buzunarul propriu.
Singura persoană care arată că petentul a fost agresat fizic este martora S.C., declaraţie care nu se coroborează cu mărturiile celorlalte persoane care au fost prezente în biroul unde a fost întocmit procesul-verbal.
Martora a observat acest incident de pe hol, prin uşa întredeschisă circa 15-20 cm, fapt de natură a crea îndoieli asupra corectitudinii percepţiei martorei, având în vedere poziţia în care se afla.
Existenţa leziunilor la nivelul limbii, confirmate de certificatul medico-legal, nu duc la concluzia că au fost făcute de C.I., atâta timp cât martorii audiaţi în cauză, prezenţi la incident, au declarat că petentul nu a fost agresat de căpitan.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul D.C.D. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi trimiterea dosarului la parchet, pentru a face urmărirea penală împotriva numitului C.I., ofiţer M.A.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 C. pen. şi de lovire, prevăzută de art. 180 C. pen.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
La data de 27 martie 2002, partea vătămată D.C.D. a formulat plângere prealabilă, sesizând organul de urmărire penală cu privire la săvârşirea de către învinuitul cpt. C.I. a infracţiunilor menţionate.
Procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cpt. C.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 250 C. pen.
Plângerea formulată de partea vătămată, conform art. 278 C. proc. pen., nu a fost soluţionată de procurorul ierarhic superior.
Sesizată cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., prima instanţă a menţinut rezoluţia atacată, respingând plângerea petentului.
Or, instanţa ar fi trebuit să constate că urmărirea penală este incompletă, în sensul că procurorul a dispus numai cu privire la una dintre cele trei infracţiuni sesizate, respectiv numai cu privire la cea prevăzută de art. 250 C. pen.
Ca atare, se impunea admiterea plângerii şi restituirea cauzei la procuror pentru a dispune şi sub aspectul celorlalte două infracţiuni cu care a fost sesizat de către partea vătămată.
Pe de altă parte, dispoziţiile procedurale care garantează aflarea adevărului impun, conform art. 200, raportat la art. 1 C. proc. pen., strângerea tuturor probelor necesare pentru a se constata dacă se impune trimiterea în judecată, conform art. 262 şi art. 263 din acelaşi cod, sau, dimpotrivă, că nu se impune trimiterea în judecată în cazul constatării unuia din impedimentele prevăzute de în art. 10.
Or, din dosarul de urmărire penală se constată că nu au fost audiaţi toţi martorii propuşi de partea vătămată, că nu au fost lămurite contradicţiile evidente dintre declaraţia martorului N.R. şi cele susţinute în raportul acestuia, precum şi în raportul plt. D.B., către Corpul de control al ministrului, dintre acestea şi cele susţinute de martorul A.G. cu privire la prima etapă a incidentului reclamat, precum şi dintre declaraţiile martorilor menţionaţi în ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale, ca susţinând dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale şi declaraţiile martorilor S. şi D., concordante, care confirmă cele afirmate de petent în plângere.
Neprocedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre supusă cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. c C. proc. pen., cu referire la art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată, va admite plângerea formulată de petent, va desfiinţa rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale şi va trimite cauza organului de urmărire penală pentru completarea urmăririi penale în sensul arătat şi a administrării oricăror alte probe de natură a duce la aflarea adevărului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul D.C.D. împotriva sentinţei penale nr. 44 din 13 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează hotărârea atacată şi rezoluţia din 22 octombrie 2002 a Parchetului Militar Bucureşti.
Trimite cauza pentru continuarea cercetărilor la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4743/2004. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4746/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
